Este important sa spui ce crezi si ce simti, asa cred. Sa ramai necontrafacut in fata propriei tale constiinte. Repet, nu cred ca apostolilor li s-a desfiintat in vreun fel personalitatea cand au primit harul Duhului Sfant. Cred ca facem o confuzie de termeni.
Dar eu zic sa revenim mai bine la subiectul acestui topic: Dumnezeul crestin si evolutia.
In acest sens mi se pare important sa precizez ca nu vad nimic crestin in evolutia darwiniana si nu cred nici macar ca un crestin se poate ruga unui dumnezeu al evolutiei stiintifice.
Un dumnezeu nepasator, care de-a lungul sutelor de milioane de ani a privit la "ororile" procesului evolutiei si la selectia naturala egoista, folosindu-se de "ajutorul" mortii si al suferintei pentru a ajunge "sa creeze" omul, asta insa dupa un interval de miliarde de ani sau sute de milioane de ani de la aparitia vietii. Un Dumnezeu care se sacrifica pe sine din dragoste pentru om este un dumnezeu apropiat, uman, care se face om si sufera impreuna cu noi pentru mantuirea noastra. Acestui Dumnezeu uman, apropiat, Prietenul nostru, i te poti ruga, poti vorbi cu El ca si cu un om, Il poti iubi si poti sa i te adresezi "de la inima la inima", ca sa zic asa. Ma indoiesc insa ca dumnezeului evolutionist al miliardelor de ani, al erelor geologice si al "progresului" cu ajutorul mortii i te mai poti ruga cu aceeasi inima si aceeasi caldura ca Dumnezeului crestin. Este ceea ce simt eu.
|