Enoh a trăit o sută șaizeci și cinci de ani, și atunci i s-a născut Matusalem.
22. Și a umblat Enoh înaintea lui Dumnezeu, după nașterea lui Matusalem, două sute de ani și i s-au născut fii și fiice.
23. Iar de toate, zilele lui Enoh au fost trei sute șaizeci și cinci de ani.
24. Și a plăcut Enoh lui Dumnezeu și apoi nu s-a mai aflat, pentru că l-a mutat Dumnezeu.
In editia diortosita de Bartolomeu Anania dupa Septuaginta se foloseste "a umblat cu Dumnezeu", adica a trait in intimitatea lui Dumnezeu fiind bineplacut lui.
Iata ce mai citim la capitolul despre Noe:
11. Pământul însă se stricase înaintea feței lui Dumnezeu și se umpluse pământul de silnicii.
12. Și a căutat Domnul Dumnezeu spre pământ și iată era stricat, căci tot trupul se abătuse de la calea sa pe pământ.
Talcuieste Bartolomeu Anania: cuvantul silnicie este grecescul "adikia", adica agresiune, asuprire, cruzimea celui puternic fata de cel slab. Iar cand se vorbeste de tot trupul e vorba inclusiv de animale: toata carnea. Deci in toata creatia incepuse sa se manifeste aceasta cruzime. Atunci cum putea Dumnezeu sa creeze o lume evolutionista, bazata pe cruzime si pe legea celui mai puternic? Nu e aceasta o blasfemie cumplita?
|