Esenţa ortodoxiei este trăirea Liturghiei, nu Liturghia. Toată teologia şi ascetica ortodoxă este conţinută în Sfânta Liturghie. Ce înseamnă Litughie, Euharistie? Liturghia nu este o slujbă, nu este un ritual. Practic, în modul mai adânc, cum spun cum Chip şi asemănare înseamnă a trăi realmente după modul de viaţă al Sfintei Treimi. Cum e Sfânta Treime? Sunt trei Persoane şi o singură Fiinţă. Tot ce are Tatăl are Fiul tot ce are Fiul are Duhul Sfânt, tot ce are Duhul Sfânt are Fiul şi Tatăl. Adică, ce diferă între Ei? Persoanele. Noi nu putem înţelege cu mintea lucrurile astea. Practic este vorba de unitate şi în acelaşi timp respectând specificul fiecăreia. Ce înseamnă “a face om după chipul şi asemămnarea Noastră”? Înseamnă că Dumnezeu, în veşnicie, l-a gândit pe om ca un singur om. Adică, Dumnezeu a gândit omenirea ca pe unul singur. Cum zice Apostolul Pavel “în Hristos nu mai este bărbat, femeie, rob ,liber, ci toţi şi toate sunt una” (spunem noi), dar în greacă este” unul în Hristos”. Asta e Adamu întreg. Asta e ceea ce zice Hristos “Eu rămân în voi şi voi în Mine”, “mă rog Părinte ca ei să fie una”. Cum “una”? După cum noi suntem “una”. Deci, practic care este gândul lui Dumnezeu pentru om din veşnicie? Ca oamenii să ajungă cunoştinţa reală, lăuntrică că sunt o unitate. O unitate nu înseamnă panteism, amalgam, ghiveci, dar este o unitate care nu poate fi explicată prin minte, prin raţiune, o trăieşti sau nu o trăieşti. Dovadă când l-a făcu Dumnezeu prima dată pe Adam şi apoi pe Eva şi când a dus-o pe Eva la Adam, ce i-a spus Adam? Iată os din oasele mele şi carne din carnea mea. Deci practic cum o vedea Adam pe Eva? O vedea ca pe sine. Deşi era altă persoană, totuşi, n-a spus ea este luată din mine, ci a spus ea este os din osele mele. Ea este eu, nu ştiu cum să vă zic.

În momentul în care cad în păcat, Adam şi Eva, ce întâmplă cu ei? Mai au conştiinţa asta? Păi nu mai au conştiinţa asta, pentru că primul lucru după ce cade în păcat, ce face Adam cu Eva? Zice “a cunoascut-o pe Eva şi a născut fii.” Adică, observaţi, în monetul în care şi-a pierdut prezenţa lăuntrică a căutat prezenţa dinafară. Ei, Adam şi Eva traiu altă realitate, lăuntric erau unul în celălalt înainte de cădere.

După cadere apare această scindare în care oamenii se rup unii ce alţii, fiecare începe să traiască individual, autonom, legea supravieţuirii – lasă să trăiesc şi să moară celalalt, nu mai contează dacă celalalt este sau nu înalăuntrul meu. Ce face de fapt Hristos când vine? Vine Hristos şi ne iartă păcatele, dar vă spun, Sf. Isaac Sirul şi Părinţii spun că e prea puţin lucru dacă gândim că mântuirea înseamnă doar iertarea păcatelor. Mântuirea înseamnă mult mai mult. Hristos a întemeiat Biserica. Noi spunem în Biserică ne mântuim. Da ce-i Biserica până la urmă? E Trupul lui Hristos . Deci, practic, noi nu ne mântuim prin prin virtuţile noastre , faptele noastre. Ca faci milostenie nu trebuie să fii ortodox. Ca să te rogi nu trebuie să fii ortodox. Ca să ţii post nu trebuie să fii ortodox. Ca să fii blând nu trebuuie să fii ortodox. Fac şi budiştii şi yoghinii lucrul ăsta, nici măcar nu trebuie să fiii religios pentru asta.
Mântuirea înseamnă a intra într-o comuniune atât de adâncă cu Hristos încât nimeni şi nimic din lumea asta, nici o virtute nu poate să-ţi dea lucrul ăsta. Practic ştiţi care e prima Biserică? Cum zice Părintele Porfirie, Sfânta Treime, asta e prima Biserică. Ce trăia Adam şi Eva? Trăiau viaţa Sfintei Treimi. Dumnezeu ne-a dat această lume ca dar. Iar noi ce spunem? Mulţumesc. Ce vrea să ne spună Dumnezeu că ne dă ceva în dar? Că ne iubeşte. Noi când spunem mulţumesc ne deschidem inima, să primim? Nu darul, ci pe Cel care ne dăruieşte. Deci, practic care era rostul acestui lumi? Ca omul şi Dumnezeu să trăiască o relaţie lăutrică, adâncă, de dăruire reciprocă. Ce se întâmplă când omul cade în păcat? Se leagă cu mintea de ce? De creaţia asta. Îi spune dracul vezi că e frumos la vedere, e bun la gust, asta mănâncă că îţi dă ştiinţă. Ce fac Adam şi Eva? Se lipesc cu mintea, cu dorirea de lumea asta şi uită de Dumnezeu. Practic autonomizează creaţia asta, o folosesc în chip utilitarist. Recunoaşteţi că aşa trăim noi astăzi. Tot timpul ne întrebăm: da ce câştig din asta, da folos am din asta, da la ce foloseşte ailaltă? Mă la nimic nu foloseşte, pur şi simplu la nimic, ci doar asculţi de Dumnezeu că te iubeşte.

Ei vedeţi, în momentul în care noi am pierdut această stare de mulţumire înaintea lui Dumnezeu pentru tot şi pentru toate, practic trăim o stare de egoism oricât l-am îmbrăca noi în altruism. În limba greacă a mulţumi se spune “euharistia”. Deci, care e scopul Sfintei Liturghii? A mulţumi lui Dumnezeu. Ia gândiţi-vă acum cum a mulţumi? A-I reîntoarce creaţia ca dar a lui Dumnezeu şi a spune Doamne nu e a mea, e a ta, dar eu vreau să Te primesc pe Tine. Mulţam de tot ce mi-ai dat, sunt minunate, da eu nu vreau astea, eu Te vreau pe Tine, da Îţi muţumesc pentu ele. Am înţeles că tu Mă iubeşti prin asta. Ce aducem noi lui Dumnezeu la Liturghie? “Ale Tale”? A cui e creaţia, pâinea şi vinul care e de fapt simbolul creaţiei? A cui? Ale Tale dintru ale Tale! Cum îţi aducem? De toate şi pentru toate, adică, practic ce aduc eu la Liturgie când aduc pâinea şi vinul? Aduc toate şi pentru toate, adică, toată creaţia. Şi Dumnezeu ce face atunci? A, Îmi mulţumeşti? Foarte bine. Îţi dau mai mult decât Mi-ai dat pentru faptul că te deschizi Mie. Şi ce face Dumnezeu? Preface, nu-mi ia darul şi spune: mulţam dămi-L că e al Meu. Nici vorbă de asta. Ce spune? A, ai recunoscut că nu e al tău şi că e al Meu? Nu e al Meu, zice Dumnezeu, e al tău. Ţine-l înapoi. Da cum ţine-l înapoi? Tu Îmi aduci Mie pâine şi vin, toată creaţia. Ce îţi dau Eu înapoi? Pe Mine ascuns sub chipul creaţiei pe care tu Mi-ai adus-o. Adică, Dumnezeu spune îţi dau nesfârşit mai mult pentru un singur motiv, că ai vrut să-Mi mulţumeşti, că ai vrut să-ţi deschizi inima Mie. Asta este esenţa Liturghiei.

Şi atunci Îl primesc pe Hristos, nu aşa spiritual coboară din cer, nu, ci simplu, concret, material. De ce material? Pentru că Dumnezeu vrea să salveze împreună cu omul toată creaţia. Sf Apostol Pavel spune”şi făptura toată suspină aşteptând slobozimea fiilor lui Dumnezeu“. Deci practic, nu mă pot mântui singur, ci cu toată creaţia împreună. Asta e esenţa Liturghiei.
Părintele Porfirie spune “Hristos a unit trupul Bisericii cu cerul şi cu pământul, cu îngerii, cu oamenii, cu cu toate făpturile, cu întreaga zidere a lui Dumnezeu, cu animalele, cu păsările, cu fiecare floricică sălbatică, cu fiecare insectă”. Şi atunci întrebarea: ce este Liturghia? Este un mod de a fi care îl trăiesc în tot ceea ce fac, ce sunt, ce doresc. “Ori de mâncaţi, ori de beţi, ori altceva de faceţi, toate spre slava lui Dumnezeu să le faceţi.”

Liturghia înseamnă acestă pătrundere exact cum avea Adam comuniune cu Dumnezeu în creaţie. Cum avea Adam comuniune cu Dumnezeu în creaţie? Prin ce? Păi ce i-a spus Dumnezeu lui Adam să facă în Rai? Păi zice să mâncaţi din toţi pomii numai din ăla să nu mâncaţi. Deci cum era Adam în comuniune cu Dumnezeu? Efectiv băga în gură mărul şi când mânca mărul de gustul lui se îndulcea dumnezeieşte, ochii lui se desfătau de frumuseţea mărului, dar se mai întâmpla ceva fundamental pe care noi nu-l trăim. Sunt nişte stihuri înainte de împărtăşire de la Sf. Simeon Metafrastul . Spune acolo dumnezeiască împărtăşanie: „Dumnezeiescul Trup mă îndumnezeieşte şi mă hrăneşte, Îmi îndumnezeieşte sufletul şi-mi hrăneşte minunat mintea.” Deci cum eu bag în mine pâine şi vin şi pracic dacă vinul e dulce îi simt gustul. Dar ce ar trebui să simt o dată cu gustul? Îmi îndumnezeieşte sufletul şi mi hrăneşte minunat mintea. Am avut noi vreodată experineţa asta să simt că mintea mi se hrăneşte? Efectiv că mintea mănâncă. Asta făcea Adam practic.