Cristi m-ar fi bucurat nespus sa-mi fie infirmata opinia.
Am citit filocaliile si am apreciat profunzimea lor.
Insa, nu am gasit nicio explicatie precisa a "rămânerii fără patimă față de înțelesurile (chipurile) lucrurilor” - un aspect esential - chintesenta nepatimirii - a extazului nepatimas.
M-ar fi bucurat opinia unui teolog crestin in aceasta privinta, cu o abordare didactica si exemplificari concrete ale principiului .
O concretizare a acestui principiu pentru ceea ce experimentam zi de zi - pentru ca volens nolens vedem "lucruri" noi cei patimasi.
De aceea am intrebat: Cum putem privi nepatimas la o floare?
Pentru ca, odata clarificat "principiul nepatimirii" ne ajuta sa ramanem nepatimasi si la aratarile/chipurile mult mai subtile care se infatiseaza mintii atunci cand inaintam in cunoastere, in adancimea inimii.
Postarea de mai sus nu-l explica, ci evidentiaza o diviziune a extazului (nedesavarsit / desavarsit).
__________________
|