[Igor_Paslusnik]

Banii noştri Corina, ai creştinilor, merg acolo unde e nevoie de ei, Dumnezeu ştie unde-i nevoie de ei. Dar banii trebuie coordonaţi de oameni, fiindcă Dumnezeu nu are nevoie de bani, ci vrea să vadă credinţa noastră. Iar atunci când un om este credincios, Dumnezeu lucrează prin el.

Banii primăriilor, sunt ai statului şi statul face ce vrea statul cu ei, repet. Acei bani nu sunt ai noştri, sunt ai stăpânirii. Înţelegi? Stăpânire care tot pe noi ne ajută şi ne slujeşte. Dacă stăpânirea crede de cuviinţă că-i bine să ajute Biserica, adică tot pe noi, (noi pe noi) e un lucru de lăudat, fiindcă nu-i egoism, ci comuniune, filantropie, altruism. Adică natura oamenilor, care din esenţă au fost creaţi buni.
Ajutoarele includ desigur, teren donat pentru Catedrala Mântuirii Neamului. Ar fi fost frumos să contruiască tot guvernul Catedrala, dar asta nu a mai putut, sunt prea mulţi bani de dat totuşi. Şi nu fiindcă nu a vrut, dar n-a putut. Avem şi datorii externe mari.
Iar acele numere ce le-ai dat tu mai sus, sunt false. Sunt exagerate. Nu cred că va avea 12 lifturi. Arată-mi sursa acelor numere ale tale de mai sus, fiindcă cred că-i o minciună.

Angajarea nu are legătură cu rasismul. Deci nu e greşit să nu angajezi pe criterii de etnie. Fiindcă trebuie să nu ţi cont de etnie, şi apartenenţă religioasă. Creştinismul e toleranţa prin definiţie, fiind cea mai înaltă formă de iubire, cunoscută vreodată de omenire.

Am trecut prin Luduş, când am mers la Găbud, la Metocul Oaşei, La Schit, sus pe deal, Sfântul Ioan Evanghelistul, la părinţii Pantelimon şi Modest.
Niciun oraş nu e prea mic, Luduş sau altele, atunci când vrei cu adevărat să lucrezi ceva, undeva. Să ştii că "caută şi vei găsi, cere şi ţi se va da", e Cuvântul lui Dumnezeu şi e real şi viu. De obicei în oraşul în care te naşti, stai gratis, la părinţi, sau bunici, sau aşa. Dacă vrei să încerci altceva, mai periculos, te duci în alt oraş, mai mare, cauţi chirie, şi acolo sunt şanse să găseşti altceva de lucru, depinde şi pe ce profil ţi-ai axat viaţa.
Şi da, poţi fi cu adevărat mulţumit cu puţin şi cu bun gust. Cu simplitate şi curăţie, specifice creştinilor.
Dar tu dacă stai toată ziua şi te uiţi la "fifty shades of grey", apoi normal că randamentul tău, pe toate planurile scade şi vei avea de suferit, şi normal că apoi trebuie să acuzi pe cineva, că doar nu te vei acuza pe tine, nu ?

cu ce il incalzeste [pe cineva care vrea sa munceasca ca nepotismul va fi pedepsit de dumnezeu, cand el tot fara munca este, cand el tot pe drumuri e?
Nepotismul este al oamenilor slabi, şi mici şi lipsiţi de Dumnezeu. Şi nu e valabil decât pentru cteva rude, că nu poate angaja sute de membrii. Dar trebuie să fim bucuroşi pentru bucuria lor, să nu-i invidiem, să nu-i urâm, chiar dacă practică nepotismul, fiindcă ei sunt mai mici şi mai slabi ca noi, creştinii. Noi, să căutăm altceva, să avem mintea şi inima la Dumnezeu, conştiinţa curată şi fiind mulţumiţi cu puţin, Dumnezeu vede şi ştie apoi când şi de ce anume avem nevoie, pe mai departe.

La ţară mori de foame, spui? Păi bunicii noştri unde s-au născut? La oraş? Timp de sute de ani, oamenii au trăit la sate, şi nimeni nu a mai murit de foame. Dar culmea, acum se moare de foame la sat, nu? Hai să-ţi spun Adevărul: doar leneşii spun că la sat se moare de foame.
Înainte de oraşe, au fost satele, în care oamenii o duceau foarte bine, unde bolile erau glume. Lucrurile astea sunt banale, le ştie şi un copil mic, cât de întunecată la cap să fii, să nu ştii şi să nu accepţi asta?
Ai cu ce să începi, că ţi-au lăsat părinţii sau bunicii, sau mătuşi, fraţi, surori, unchi, etc. Şi începi de acolo. Dacă nu, te ajută guvernul, primăria, dar trebuie să cerem. Vei avea apoi o grădină, creşti găini, un porc, gâşte, raţe, o văcuţă, sau 2-3 capre, sau 5-6 oi, sau o livadă, sau o seră.
Dar puturoşii şi zăpăciţii, ştiu numai să urle că le e greu şi mor de foame. Nici în Africa şi în Asia, dacă te zbaţi, nu mori de foame. Dar mai ales în Romînia, care-i o grădină mare şi frumoasă.
Nu ştii ce vorbeşti fată dragă, soră dragă.

Nu vrem să obţinem o viaţă la ţară, vrei să spui. Nu că nu putem. Nu vrem, că ezităm, ne e frică de minciunile şoptite de demoni la urechi. O casă modestă şi bună la sat, face 3-4 mii de euro. Rudele te pot ajuta să o cumperi. Şi de acolo mai departe e uşor. Sau mai uşor: te căsătoreşti. Găseşti un băiat cuminte de la sat, te căsătoreşti cu el şi împreună, ridicaţi gospodăria şi familia.
O gospodărie nu trăieşte din agricultură ca principal, ci din gospodărie, în principal. Din grădina de lângă casă (de obicei mare şi bogată), şi cu animăluţele gospodăriei.

Oamenii străzii nu acceptă să fie ajutaţi, lor le place pe stradă. La 90% dintre ei. Nu acceptă să stea în centre sociale, am lucrat cu ei, ţi-am mai spus, îţi aminteşti ? Iar dacă cineva vrea să ajute cu adevărat un boschetar, o poate face uşor. Dar şi boschetarul trebuie să lucreze, să se integreze în societate, să-i pese de el şi de ceilalţi. Când depăşeşte obstacolul ăsta, atunci devine un om normal şi va ieşi din acea stare de boschetăreală.

Dacă vrei o viaţă decentă, să ştii că o poţi avea destul de repede. Dacă îţi pasă şi îţi doreşti cu adevărat, vei reuşi. Eu nu am nici maşină, nici bicicletă, merg cu autobuzul la servici, am un salar de 750 de lei, dar ca masterand, sunt mulţumit. Stau cu mama mea, am o cameră a mea, cu tot ce am nevoie, încă prea mult.
Când şi dacă mă căsătoresc, ar fi frumos să locuiesc la sat, cu soţioara mea, cu copii noştrii, poate ca preot, cu gospodăria noastră, aş fi mulţumit.
Dacă aş fi singur, n-ar fi nevoie să fiu angajat, dacă locuiesc la sat. Iar dacă te călugăreşti, totuldevine mult mai uşor, economic şi material. Şi duhovnicesc, dacă ţi-ai dorit cu adevărat călugăria.
Deci se poate. Exemple sunt cu miile. Trebuie doar să nu vrem intenţionat să le vedem. Şi desigur, nu suntem noi de vină, nu?

Da, fi sigură că anexele parohiilor se înregistrează. Că doar nu le ascund sub pământ. Primăriile ştiu de ele, se intabulează, se înregistrează, se ştie scopul şi utilitatea lor. Se ştie când se încep lucrările şi când se termină. Biserica nu are nimic de ascuns. Pentru că tot ce are e pentru credincioşi până la urmă.
Corina, dacă ceri chitanţă, vei primi chitanţă, altfel refuzi să dai banii. Primeşti chitanţă şi pentru donaţie. Dacă ceri de fiecare dată chitanţă, vei primi de fiecare dată, chitanţă. Şi dacă e jumătate de sumă din cât ai dat, pe chitanţă, îi spui preotului să treacă toată suma, sau să-ţi dea două chitanţe, altfel, mergi la un dialog cu episcopul. Dacă chiar vrei chitanţe.

Şi nu. Categoric nu se fac preoţii pe bani. Dacă un consilier eparhial este corupt, şi cere bani, spune-l la episcop, şi se vor lua măsuri. Nu spun că nu se dau bani. Am spus că la fiecare 12 preoţi, şi 12 ierarhi, unul e ca Iuda Iscarioteanul. Dar nu în ei stă Ortodoxia, Creştinismul. Ci în ceilalţi 11.
Dumnezeu alege preotul şi îl cheamă şi îl doreşte, dar preotul poate cădea în orice moment al vieţii sale. Şi atunci Dumnezeu, aşteaptă întoarcerea şi îndreptarea lui.
Ba da, toţi trăim în lume şi trebuie să fim optimişti, şi iubitori, iertători şi blânzi, curaţi, sinceri, deschişi, limpezi în tot ce facem, rugători şi virtuoşi, şi Dumnezeu va şti apoi ce să ne dea şi când să ne dea. Şi vei putea şi să ajuţi oamenii, şi să faci multe lucruri bune şi frumoase.