Citat:
În prealabil postat de Mosh-Neagu
Iata cat este de regretabila absenta lui Zaharia, cel putin din postari. Cu siguranta te-ar fi tras de urechi pentru o asa indrazneala...
|
Eu discut cu frăția ta și nu cu Zaharia. Aceleași întrebări i le-am adresat și lui cândva și m-a "lămurit". El e cu 5 zile de post înainte de împărtășire și dacă nu e așa cum știe el, e bai mare. Am renunțat imediat la un dialog imposibil. Acele întrebări îndrăznețe sunt urmate și de o explicație, de o interpretare pe care o sfidezi. :)
Citat:
În prealabil postat de Mosh-Neagu
Cand va striga lumea pentru tine: "Vrednic este!", atunci sa te asemeni lui. Pana atunci... mireanul si preotul, au privilegii diferite dar si raspunderi diferite... De aceea, mireanului i se iarta mult mai usor decat preotului, pentru ca preotul TREBUIE sa fie el insusi un model pentru a nu fi sminteala si poticneala nimanui.
|
Mă bucur că am ajuns în acest punct. De observat că noi am ajuns să punem preotul pe un piedestal și nu înțelegem că noi, împreună cu el, suntem împreună slujitori, nu doar preotul este slujitorul. Sf Liturghie nu se poate ține numai de preot, la fel și invers, noi formăm un tot unitar, bineînțeles, fiecare cu rolul lui în Biserică. Preotul este capul adunării, mijlocitorul nostru; el nu este altceva decât parte din trupul Bisericii, nu este un mijlocitor rupt de trup (de popor). Mai demult nu doar preotul se împărtășea, ci tot poporul prezent în biserică. Preotul și mirenii nu se împărtășeau individual, ci exista acea comuniune euharistică. Oare nu am pierdut noi această constiință a comuniunii euharistice? Și cine ar trebui să ne aducă la acea conștiință? Acum te întreb s-au schimbat numai oamenii și preoții ba? Sau preoții sunt rodul stării noastre ca un tot unitar?
Citat:
În prealabil postat de Mosh-Neagu
Imi pare rau ca privim atât de diferit.
|
De ce? Bucură-te că suntem așa cum suntem. :) Eu ți-am sugerat să fii îngăduitor cu neputințele oamenilor.
Citat:
În prealabil postat de Mosh-Neagu
Omul are mari slabiciuni. Cand conduce pentru prima data un autoturism, ii tremura genunchii la inceput, din teama ca poate gresi undeva cu ceva. Apoi... totul devine o rutina. Chiar si cand nu da prioritate, chiar cand mai trece pe galben sau chiar pe rosu, chiar si cand depaseste viteza regulamentara, el este "stapan pe situatie"! Asa si cu impartasirea deasa. La inceput ne temem si de umbra noastra, pentru ca mai apoi sa ni se para toate, floare la ureche!!!
|
Nu poți vorbi de o împărtășire des la un începător, era de la sine înțeles. Mă suprinde faptul că frăția ta nu a trecut peste acest nivel de înțelegere. Apoi, începătorul nu are un îndrumător? Cu siguranță un îndrumător cu capul pe umeri și cu ceva în cap nu dă binecuvântare la împărtășire des unui începător. :)
Citat:
În prealabil postat de Mosh-Neagu
Apoi... totul devine o rutina.
|
Să înțeleg că pentru cei care s-au împărtășit sau se împărtășesc des (fie ei și preoți) acest tipic a devenit o rutină?
Citat:
În prealabil postat de Mosh-Neagu
Cat despre "dezlegarea" duhovnicului, sunt doua lucruri total diferirte: ori duhovnicul incearca sa nu se puna in dificultate cu enoriasii, ori mireanul "uita" sa dea niste "detalii importante"...
|
Rolul preotului este de a ne uni cu Hristos și nu de a pune bariere între noi și Hristos. Pe măsură ce relația dintre duhovnic și ucenic de aprofundează, duhovnicul trebuie să scadă iar Hristos trebuie să crească în sufletul ucenicului. Rolul duhovnicului este de ne îndrepta spre Hristos, de a ne arăta calea și care este destinația.