[Igor_Paslusnik]

Corina şi Florin, şi alţii, de ce vreţi să vă concentraţi numai pe lucrurile rele ?

Da, ştim cu toţii că există lucruri rele, nu le negăm, nu le ascundem, se văd, se cunosc.

Dar ştiţi ce? Există şi lucruri bune. Şi vă asigur, vă promit solemn, că lucrurile bune sunt mult mai multe decât lucrurile rele. Le depăşesc cu mult pe cele rele.

În orice forme de organizare umană, există şi căderi, care ajung să fie lucruri rele. Tocmai de aceea Dumnezeu a înfiinţat Biserica. Prin Biserică, omul, poate să fie mult mai atent şi va cădea mult mai greu, aproape deloc, cu cât are dragoste mai mare, cu atât va cădea mai greu, mai rar, sau niciodată, fiindcă "dragotea nu cade niciodată", spune la Corinteni.
Dacă se umple de har şi doreşte sfinţenia în fiecare zi a vieţii lui, prin iubire, iertare, rugăciune, smerenie şi virtuţi.

Dragii mei, cu toţii am trecut prin experienţe bune şi mai puţin bune, ştim ce să facem, ne luptăm, ne silim.
Dar dacă tot ne stresăm, ne agităm, să arătăm numai răul şi nimic din cele bune, şi nu vrem să acceptăm Adevărul, că majoritatea covârşitoare a românilor o duc modest şi bine, atunci ne vom îmbolnăvi.

Da, există şi oameni care o duc rău, dar nu fiindcă vor, ci fiindcă nu pot, nu au capacitate mintală, sau nu au voinţă, sau sunt leneşi, sau sunt cu alte patimi şi neputinţe.

Dumnezeu nu ajută un om, care nu vrea să fie ajutat, la fel cum nu mântuieşte cu forţa, pe cine nu vrea să fie mântuit. E drept ce spun ?

Atâta vreme cât purtăm suflu în piepturile noastre, să ne silim să fim buni, blânzi, creştini vii şi curaţi, să nu facem compromisuri, să fim nevinovaţi, să lepădăm viaţa cea rea şi veche, prin pocâinţă, prin lacrimi, tainele Bisericii, Biblie, Cuvintele Părinţilor, şi ştiţi apoi ce se petrece? Vom primi har, o stare mai presus de cuvinte, mai presus de gânduri şi trăiri.

Mă iertaţi că vă spun aşa grosolan, dar a avea har, este ca şi cum ai fi drogat.

Harul vine la aceia care iubesc şi iartă şi se roagă şi înmulţesc virtuţiile. Şi cu cât ai mai mult har, râvnitor fiind, cu atât mai mult vrei să fi cu Dumnezeu, cu atât mai mult vei iubi să fi creştin, să fi în Dumnezeu.
Şi cu atât îţi pasă mai puţin de materialism, de bani, de stres, cu atât mai mult te vei mulţumi cu necesarul, cu bucuriile mărunte, cu familia, cu copii, cu prietenii, cu care dacă bem un pahar de apă împreună, în nişte haine second hand, dar vorbim din Sfinţii Părinţi, simţim aşa o mare bucurie, şi mângâiere a simplităţii, de la har, încât puţine bucurii, o întrec pe aceea.

Vă invit şi vă doresc să gândiţi binele, ca şi viaţa voastră să se umple de bine, să nu ne concentrăm asupra răului, căci atunci îl alimentăm, îi dăm atenţie, ne va păsa mai mult de rău, decât de bine.
Dar dacă ne vom opri, şi vom începe să gândim binele, frumosul şi adevărul, dacă vom ierta, vom căuta să înţelegem căderile celorlalţi, ne va milă de ei, îi vom ajuta atât cât îi vom iubi cu adevărat şi rezultatele vor veni, fără să le dorim şi să le cerem, vom descoperi pe Hristos.

Aş vrea să vă spun atât de multe... Personal, sunt foarte bucuros că sunt creştin, că am făcut teologia, că nu m-am axat pe alte domenii, deşi puteam, dar am condierat pierdere de timp.
Ce minunat şi frumos şi puternic şi blând, e creştinismul, ce tainic şi veşnic e Hristos...

Iubiţi, dragi creştini. Iubirea vindecă şi ridică. Înalţă şi desăvârşeşte. Dă înţelepciune, putere, avânt, mulţumire, şi tot lucrul bun.

Iubiţi, că nu ştim cât mai avem de trăit... Trăţi frumos şi curat... Iubiţi...

Iertaţi-mă.