În prealabil postat de Mihnea Dragomir
Predica de astazi a fost tesuta in jurul afirmatiei Domnului: "Puțin și nu Mă veți mai vedea, și iarăși puțin și Mă veți vedea" (Ioan 16: 16).
Nu o data Biserica a avertizat impotriva perversitatii imprumuturilor. In unele situatii a impurmuta este singurul mijloc de a obtine lucruri de absoluta necesitate. Dar, in multe situatii oamenii imprumuta pentru lucruri care nu le sunt absolut necesare, sau care nu le sunt astfel in acel moment. Or, si aici intervine perverisunea celor care "ofera" imprumuturi, li se promite fericirea pe pamant. Imediat. Fara niciun efort. Faci o cerere azi, si maine esti fericit. De poimaine platesti, si ai sa platesti dublu decat face, dar asta e alta poveste. Oamenii traiesc intr-o economie a imprumutului, in loc sa traiasca intr-o economie a rascumpararii.
La Domnul nostru este invers decat la banca. Domnul nostru ne ofera si el un imprumut si chiar o arvuna pe care o primim fara plata: gratia. Fericirea pe care ne-o promite El nu este pe Pamant si nici imediat. Este o fericire e care o vom primi dupa o perioada de efort, cu toate ca atunci cand se va trage linie, se va vedea ca acest efort cerut de Domnul este mai mic decat efortul cerut de banci.
"Adevarat va spun voua, ca voi veti plange si va veti tangui, iar lumea se va bucura" spune Domnul despre cele ce urmeaza. Aceasta este explicatia la "putin si nu Ma veti mai vedea". Iar dupa explicatia aceasta, rostita in finalul Cinei, au inceput Patimile Domnului. El era chinuit, in timp ce "lumea" se bucura. Desigur, e vorba de lumea condusa de Irod, care traia intr-un chef continuu. Lumea mercenarilor care Il chinuiau pe Domnul. Lumea politicului, lumea Sanhedrinului care L-a scos pe Dumnezeu din cetate si L-a rastignit.
Dar Domnul spusese ca nu este sluga mai mare decat stapanul. Mai spusese de curand, in Marea Predica de pe Munte, ca fericiti vom fi cand vom fi batjocoriti pentru credinta noastra. Acolo unde trece capul, acolo trebuie sa treaca intregul corp. Biserica, fiind corp al lui Cristos, nu poate decat sa urmeze Stapanului pe drumul urcusului pe Calvar.
Biserica a avut si ea Duminica Floriilor ei. Timp de mai bine de o mie de ani, lumea a primit-o cu osanale si ramuri de finic. Acum in perioada istorica pe care o traim, Trupul il urmeaza pe Capul Cristos si se pregateste sa fie rastignit. Despuiata de hainele ei, batjocorita si scuipata, sluga isi urmeaza Stapanul. Pe Crucea Domnului nostru curge acum sangele Bisericii: este sangele sutelor de martiri ucisi in zilele noastre pentru credinta. Altii, multi altii, vor urma.
Dar ce inseamna, atunci, "Deci și voi acum sunteți triști, dar iarăși vă voi vedea și se va bucura inima voastră și bucuria voastră nimeni nu o va lua de la voi." ? Acesta este mesajul de optimism al Domnului. Biserica rastignita va fi Biserica inviata. Intr-un Cer nou si un Pamant nou.
Laudati pe Domnul!...
|