Citat:
În prealabil postat de ovidiu b.
Să înțeleg că noi ne vedem toate păcatele? Oare să nu fie păcate ascunse pe care nu le vedem, nu le sesizăm la noi înșine?
|
Din pacate nu inteleg ce vrei sa spui. Adica inteleg, dar stiind ca si tu intelegi, chiar nu inteleg! Ceea ce facem noi, sunt provocari
constiente la care, din mandrie, raspundem, desi este mult mai de folos sufletului sa ne stapanim "justificarile". "Pacatele ascunse", ies la suprafata ca undelemnul, prin rugaciune si smerenie. Faptul ca raman ascunse n-ar fi atat de grav. Mai grav este ca suntem chiar foarte constienti de ele, dar dintr-un anume motiv, nu recunoastem in fata altora... Ca in fata lui Dumnezeu, ar insemna sa fim chiar ipocriti sa nu recunoastem. E doar un joc de-a ceea ce am dori noi sa fim, nicidecum ceea ce stim foarte bine ca NU suntem. Iar daca chiar credem ca suntem, atunci nu e bine.
Daca eu ma las provocat (asa cum am facut si acum), raspunzand subiectiv, fiindca NU sunt in har, nu inseamna ca nu sunt constient, ci ca am slabiciuni la care nu rezist intotdeauna, desi stiu cum ar fi intelept sa procedez...
Citat:
În prealabil postat de ovidiu b.
|
Iti multumesc pentru recomandare. As fi preferat sa faci dovada ca ti-ai insusit-o deja, pentru ca, recomandand-o in acest context, pare cel putin ciudat.
Citat:
În prealabil postat de Ioan_Cezar
Nici duhovnicului? ...
|
Si daca tot m-am lasat provocat, incerc sa raspund acum, nu din dorinta de a "justifica", ci din simpatie pentru cel ce intreaba, sperand ca intrebarea sa nu fi fost... tendentios pusa. Pentru ca este prea naiva pentru un cunoscator...
Dintre multele sfaturi pe care le da Parintele, acela de a tine post in zilele randuite, este nelipsit. De ce sa-i spun duhovnicului gandul meu? Cum l-ar interpreta? La el mergem
dupa ce am reusit sa tinem post, dar nici atunci nu este indicat sa-i spunem, daca nu ne intreaba. Oricum, el ne cunoaste mai bine decat ne cunoastem noi insine... La duhovnic este de folos sa ne aratam slabiciunile si neputintele, iar asupra virtutilor noastre, nu e cazul sa ne oprim, fiindca NU ne apartin. Astfel incat, incet-incet, avem sanse reale sa ne randuiasca Dumnezeu un duhovnic care sa ne puna ordine in viata si in ganduri.