Asadar acesta pare sa fie intelesul real. Metafora in sine e frumoasa, dar intre pescar si vanator, perceptia acestor vremuri este foarte diferita si tocmai de aceea, eu cel putin sunt usor nedumerit.
Se spune ca pestele nu simte durere si in principiu, pescuitul se face pentru hrana sau intretinerea familiei. A fi pescar, poate fi o meserie, chiar si in zilele noastre. A fi vanator, e o profesie doar pentru cazul unor animalele care au devenit un pericol pentru om. In cazul pescuitului sportiv sau distractiv, pestele este aruncat in apa, cel putin in alte tari. Nu acelasi lucru se intampla la vanatoare si stim foarte bine ce inseamna "distractia" sub pasiunea vanatorii: masacru si cruzime, goana dupa trofee, risipa de orice, numai de lucruri ziditoare, nu. Pestele vine singur la momeala si are tot abisul apei la dispozitie. Vanatul este urmarit, haituit, incercuit, ingrozit in ultima instanta de arme si caini. Sanse de a scapa? ZERO!
Revenind la metafore, despre pescuit sunt multe si frumoase:
"Cersetorului care-si face drum la tine, nu-i mai oferi peste, ci undita!" Dar nu auzim: "...nu-i mai da carne, ci o pusca!"; sau un sens are
a fost "pescuit" si cu totul alt sens
a fost vanat Una sugereaza hazard pentru pescar si naivitate pentru pestele cazut in plasa sau intrat in carlig, pe cand cealalta sugereaza usor dispret pentru viata acelor animale si strategie pana dincolo de limite, care elimina vechea vorba a vanatorului "sa aiba si vanatul sansa lui"! Cu binoclu (eventual cu infrarosu), arma semiautomata cu luneta, ogari obisnuiti sau adevarate fiare, care odata eliberate din cureaua stapanului, vanatul, oricat de puternic, este imediat rapus... (
https://www.youtube.com/watch?v=e7pINAWFQZs - aveti rabdare pana la sfarsit, va rog, chiar daca imaginile nu sunt de calitate)...
Raman la parerea ca undeva, cel putin pentru lumea in care traim, asocierea crestinismului cu ideea vanarii de catre cei ce fac apostolat si nu sectarism, e oarecum improprie. Ba parca exact "vanatul" i se poate pune in carca vrajmasului, prin urzelile lui, prin strategia si arsenalul necuprins de capcane, prin dispretul fata de om, si tocmai de aceasta vanatoare a vrajmasului, noi ne rugam mereu sa fim aparati de Dumnezeu.
Ma repet, daca n-as fi simtit in suflet acest gol pe care l-am asociat vanatorii zilelor noastre, n-as mai fi deschis acest subiect si imi cer iertare daca astfel am suparat sau supar pe cineva. Cred ca doar am simtit nevoia sa intreb daca nu cumva s-a strecurat vreo greseala in traducerea pe care noi am prins-o din strabuni. Nu caut "nod in papura", ci asa simt eu, ca Dumnezeu "pescuieste", nu "vaneaza"!