Am fost și la preot, și la psiholog, și prefer preotul. Am citit cartea al cărei link l-am postat, despre Psihoterapia ortodoxă/ tămăduirea sufletului în tradiția ortodoxă, și prefer de departe știința de vindecare a sfinților părinți decât psihoterapia (neortodoxă) a zilelor noastre.
Totuși, vindecarea sufletului, conform tradiției ortodoxe, presupune trei trepte: curățirea de patimi, luminarea minții iar apoi desăvârșirea/ îndumnezeirea. Sfinții sunt cei care ajung la ultima treaptă. - Asta așa, în cuvintele mele.
Fără a ne lăsa pe tânjeală în ideea că oricum nu putem ajunge la acel nivel, trebuie să fim sinceri cu noi înșine... de fapt să vorbesc despre mine... în atâția ani de trăire în Biserică, și tot abia urc prima treaptă. Duhul suflă unde voiește.
Plus că poți urca, iar apoi să cazi din nou.
Idee este că un psiholog nu este "de aruncat". Mulți au intenții foarte bune și cred în pregătirea lor, au experiență și nu vorbesc doar din cărți. În anumite situații ne sunt de folos.
Domnul să ne ajute pe toți!
|