Gabero, stiu ce simti si iti inteleg foarte bine durerea, dezorientarea si dezamagirea. Stiu prin ce treci pentru ca de doar 2 luni o despartire a declansat aceeasi "furtuna" in mine. In primele tale postari parca ai scris despre mine...
"Cum iti sunt gandurile iti este si viata" a zis Staretul Tadei, sa nu pierdem niciodata din vedere vorbele acestea.
Eu am 33 de ani, sunt femeie si ca orice femeie doresc sa fiu mama, ticaie ceasul biologic, dar nu sunt batrana inca, Dumnezeu stie mai bine de ce nu sunt mama inca. Nu spune ca esti batran.
Si mie mi-a fost greu in weekenduri...Ce am facut? Am cautat centrul de pelerinaje si merg in pelerinaje. Nu pot sa-ti descriu linistea si iubirea ce o simt dupa o zi petrecuta la manastiri. Simt ca sunt vie!
Sa vrei sa mori asa? Doamne pazeste-ne de ganduri necurate! O astfel de moarte e a oamenilor lasi si slabi. Tu nu esti asa, nu-i asa? Primeste-L pe Hristos in tine si vei vedea ca nu-ti vei mai permite asemenea tulburari...Incepe cu spovedania cautarea Lui si vei vedea ca toate celelalte vor veni spre tine...
Ieri am fost pt prima data la Prislop. De Parintele Arsenie stiu de cativa ani, dumnealui mi-a aratat care este rostul suferintei in viata noastra; de la Hristos am invatat sa nu mai fug de ea; sa nu ma tem, ci sa o primesc cu bratele deschise, fara sa cartesc, stiind ca in spatele ei se afla ascunsa, de cele mai multe ori, o mare binecuvantare. Iar, daca nu, o lectie pe care trebuie sa o invat. Sa ne aminteam mereu cuvintele Parintelui – ”Toate darurile închise în destinul nostru sunt îngradite cu suferinte si numai la atatea daruri ajungem, prin cate suferinte putem razbi cu bucurie.”
Parintele bisnuia sa spuna: ”De unde incepe slăbănogirea? – De la socoteala trufașă a minții. I se pare ei că e mai bine să nu se conducă după poruncile lui Dumnezeu, ci după capul ei, mai bine zis după păcat. Iar păcatul dă cu omul drept în plata păcatului, cum ai da cu oiștea-n gard.
Tot minte slabă dovedesc și aceia ce nu vor să vie la ștergerea păcatelor; aceia n-au ce aștepta tămăduirea bolilor. Ajută doctorii, dar minții îi ajută Dumnezeu. Dacă oamenii și-ar potrivi purtările după poruncile lui Dumnezeu, care sunt poruncile firii, și n-ar face din legi fărădelegi, ar ocoli, ar preveni toate pacostele necazurilor; dar așa, drept în ele-și sparg capul; – și apoi umblă plângând…”
|