[Igor_Paslusnik]

Da, iubesc să fiu direct, deci concis, afirm şi susţin:

Dumnezeu iubeşte pe demoni, ca pe Maica Domnului ! Aşa iubeşte Dumnezeu ! Dumnezeu este Iubire.
Iar Sfinţii, înconjoară iadul cu dragostea lor.

Iar ideea de mai sus, o spune Sfântul Isaac Sirul, în Filocalia 10, asta ca să îţi mai opreşti din sperietură.

Demonii şi ereticii, sunt fraţi. Nici unul, nici altul, nu se vor mântui şi vor merge în acelaşi loc comun: iadul, gătit din început, doar pentru diavoli, nu şi pentru oameni, cum spune Hristos.

Dumnezeu nu vrea ca nici demonii, şi nici un om, să nu ajungă în iad, conform Bibliei. Şi conform combaterii ereziei apocastazei, ereticului Origen, la Sfântul Sinod al 5-lea Ecumenic, "mântuirea dracilor". E un subiect prea vast şi nu-l dezbat acum.

Deci colegul de forum, fratele nostru drag, rătăcit în minciunile demonilor responsabili pentru penticostalism, este precum fratele cel mare din pilda fiului risipitor, care nu vroia întoarcerea acasă a fratelui mai mic, cum nici demonii, mai mari ca noi, ca vârstă, nu vor mântuirea noastră, a oamenilor, rătăciţii.

Dar oamenii, sunt primiţi acasă prin jertfa lui Hristos. Acasă este Biserica. Iar unii nu vin acasă, rămân în risipire a vieţii lor, cu desfrânatele, adică ereziile şi astfel sunt împreună lucrători cu fraţii mai mari, demonii, care sunt tot creaturi ca şi noi, dar care se întorc împotriva noastră a acelora care venim acasă, în Biserică, la mântuire.

Şi nu suportă să-i chemăm şi pe ceilalţi, din rătăcirile cu desfrânatele-ereziile, fiindcă cei mari, nu vor să se mântuiască nimeni. Vor ca "ei", să fie în locul Tatălui, prin mândrie, să moşteanească averea rămasă, căci cei mici, noi, am primit partea de avere ce ni se cuvenea şi am risipit-o cu desfrânatele (ereziile şi neascultarea) care tot de "fratele cel mare" a fost pusă în Rai (neascultarea).

Dar Dumnezeu îi spune vrăjmaşului, ca şi la Pilda lucrătorilor viei, când se mirau de ce primesc un dinar cei veniţi în al 11-lea ceas la lucru (pentru mântuirea lor): "Prietene, nu-ţi fac nedreptate. Oare nu te-ai învoit cu mine un dinar? Ia ce este al tău şi pleacă. Voiesc să dau acestuia de pe urmă ca şi ţie. Au nu mi se cuvine mie să fac ce voiesc cu ale mele? Sau ochiul tău este rău, pentru că eu sunt bun?" - Matei 20, 13-15.

Deci Dumnezeu vrea să se mântuiască toţi, şi tot cheamă şi cheamă, în ceasul 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10 şi 11. La al 12-lea ceas deja va fi prea târziu, va fi Parusia. Şi tuturor care vin, le dă un dinar, deci un loc în Împărăţia Cerurilor, le dă Raiul.

Celor ce nu vor să vină, sunt înţeleşi cu "fratele mai mare", vrăjmaşul, care le spune că mai bine le este lor să stea acolo, în rătăcire, cu desfrânatele (ereziile şi neascultarea) decât să vină înapoi acasă. Minţindu-i desigur.

Iar chemarea Domnului, este prin semănătorii Lui, noi, creştinii, mirenii, episcopii, preoţii, diaconii, profesorii, noi suntem "fraţii cei mici", întorşi acasă, care tot strigăm la ceilalţi fraţi, Dumnezeu lucrează şi strigă prin noi, către cei care încă sunt departe, strigăm, dăm telefoane, trimitem emailuri, scrisori, trimitem semne, jertfe, milostenii, trimitem drone teleghidate, tragem clopotele, edităm cărţi, înmulţim virtuţi, facem tot posibilul şi imposibilul, în fiecare secol, prin fiecare om ce vrea să se facă vas al lui Dumnezeu. Fie el acel vas, de ceramică, de lemn, de argint, de aur. Dar să vrea ca Dumnezeu să lucreze prin el, să cheme pe fraţii risipitori acasă, din curvie cu ereziile şi neascultarea.

Dar ştii ce nu vom face niciodată? Fiindcă nici Dumnezeu nu face? Nu-i vom mântui cu forţa. Hristos nu face asta. Sfânta Treime, nu face asta.
Le-ar încălca libertatea şi liberul albitru.

De aceea, semănătorii, noi, aruncăm seminţa, dar "cine are urechi de auzit, să audă", seminţa cade exact acolo unde vrea omul să cadă. Asta-i libertatea lui. Dacă omul ne ia şi ne pune să semănăm printre pietre, rodul va fi zero. Căci pietre sunt în sufletul lui şi acolo pune seminţa lui. Sau ne pune să plantăm printre mărăcini. Rodul va fi înăbuşit. Sau ne pune să semănăm prin locul unde diavolul este şi el acolo şi unde fură rodul.

Dumnezeu respectă libertatea omului. Şi continuă să strige la el, până la ceasul rânduit lui, să plece din viaţa această, când şansele spre mântuire, i s-au terminat.

Toate pildele, sunt surori. Sunt strâns legate una de alta. Pildele rostite de Hristos, au un singur scop şi ţel: Iubirea. Mântuirea. Îndumnezeirea. Împărăţia Cerurilor. Dar aici, deja, sunt tărâmuri, care sunt scopul şi finalitatea pildelor, şi pe mine, mă depăşesc.

Ce am ştiut şi am învăţat de la Sfinţii Părinţi, ţi-am spus, spre mântuirea ta şi a celui ce citeşte.

Mai departe e munca fiecăruia să vină Acasă, din risipiri, din curvie cu ereziile, din nebuniile fraţilor care flămânzesc după Adevăr, dorind să mănânce din "roşcovele porcilor", spune Biblia, la Pilda fiului rispitor, dar nici de acolo nu era lăsat.
Demonii, la demonizatul din ţinutul gherghesenilor au cerut să intre turmă de porci. Hristos spune să nu dăm mărgăritarele noastre porcilor. Fiul risipitor, nu era lăsat să mănânce nici din mâncarea porcilor, aici e altă taină teologică.

Dar despre asta, poate vom vorbi altădată.

Acum ai priceput ceva spre folosul sufletului tău, frate Ioan Cezar ? Şi alţii care au citit...

Iertaţi-mă şi pomeniţi-mă.

Vă iubesc în Domnul.