[Igor_Paslusnik]

:) Ai tu ce ai, frăţia ta, cu galaxiile alea îndepărtate. Te-a prins şi pe frăţia ta, filonul ăsta al stiinţei, prăpădita.

Viitorul, frate Ioan, începe la fiecare răsărit de soare. Fiecare zi, e o nouă şansă pentru mântuirea noastră.

La fiecare aproximativ 7 secunde, pe pământ, moare câte un om. Deci în 8 ore de somn, îţi dai seama, câţi oameni nu mai văd răsăritul soarelui ? 8 ori 60 de minute ori 60 de secunde, peste 4000 de oameni, nu mai văd răsăritul. Aproximativ 12.000 de oameni, nu mai apucă celelalte 24 de ore. Au de lucru, puterile nevăzute, nu glumă.

Pentru mine asta e fascinant. Mă face să îmi doresc mântuirea şi să mă gândesc cu drag şi dor la ea. Ce este, unde este, cum se poate obţine, prin ce, cum, etc.

Pentru mine, viitorul este şi peste 5 minute, că nu ştiu dacă-l mai apuc, nu ştiu dacă nu cumva voi face un infarct şi voi fi chemat să stau de vorbă cu Hristos şi mă înspăimânt de acele clipe. Ce-i voi spune pentru nebuniile şi patimile mele. El a spălat păcatele, dacă noi vrem asta, dar nu patimile, pe care noi le dorim constant în viaţa noastră, El nu ni le ia cu forţa. Trebuie noi să renunţăm la ele. Ce-i voi spune? Vai mie...

Mă gândesc la un verset:
"Nu vă îngrijiţi de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale. Ajunge zilei răutatea ei." - Matei 6, 34
Asta se referă la cele materiale. Dar la cele spirituale, Doamne ? Pentru viitorul de peste 5 minute, Doamne, eu nu mă voi mântui... nu sunt vrednic de mântuire...

Iertaţi-mă şi pomeniţi-mă, pe mine, "visătorul cu probleme", că sunt slab, gol şi mic, sec şi rău.