[Igor_Paslusnik]

Vitiate, el a vrut citate.

E greşit dacă dăm citate din Biblie şi din Sfinţii Părinţi ? Copil necăjit...

Dacă ai fi citit Noul Testament, ai fi văzut că Biserica nu poate să fie o organizaţie, e imposibil, fiindcă e trancedentală, a atemporală şi aspaţială. Şi da, e infailibilă, căci în ea locuieşte Sfânta Treime.

Mesajul "mântuitor" al "unei credinţe", e fals. O singură credinţă mântuieşte: creştinismul. Un singur creştinism nu are erezii: cel rămas după anul 1054 în partea de Răsărit a pământului.

Budismul nu mântuieşte, integrează în nirvana, adică nivelează.
Hinduismul nu mântuieşte, ci transformă oamenii în zei, inclusiv zei ai desfrânării trupeşti, cu "ştiinţa" kama sutra, cărora le închină temple hinduse, cu statui sculptate pe pereţii exteriori, având relaţii trupeşti în grup. Ce "mântuire" e aia?

Vitiate... Vitiate...

Ne amintim că diavolul vroia să fie zeu, sau dumnezeu, scris cu D mare, vroia el. Şi tot aşa la fiecare religie, creată de oamenii care se fac slujitorii demonilor. Credem că astea sunt glume. Nu sunt. Există demoni cu adevărat, cum există şi oameni ce slujesc demonilor cu adevărat. Sunt oameni, care da, din toată fiinţa lor, se străduiesc zi de zi, să slujească demonilor. Cum există şi Sfinţi, acei oameni minunaţi, care se străduiesc din întreaga fiinţa lor, zi de zi, să slujească lui Dumnezeu cu adevărat.

Da, credinţa trebuie căutată, şi în acelaşi timp cu căutarea, cerută de la Dumnezeu. "Caută şi vei găsi, cere şi ţi se va da". Aşa am făcut şi eu. Dar totuşi, ca să ai credinţă, trebuie să depăşeşti raţionalul, intelectul şi să cobori în inimă, ca să te înalţi în virtuţi.

Odată descoperit Adevărul, vei vedea că nu poate fi subiectivism organizaţional, e efectiv imposibil. Dar se descoperă doar inimilor sincere, ce nu caută ale sale, ci caută să fie parte dintrun întreg şi să înţeleagă acel întreg. Comuniunea.

Şi mai ales, clar şi categoric, Biserica nu are nevoie de teritoriu, fiindcă ea nu aparţine lumii acesteia, cum spune că nici Împărăţia lui Hristos, nu e din Împărăţia aceasta, El Însuşi spune.
Creştinii, nu sunt din lumea aceasta, de aceea ei nu apaţin nici unei ţări, nici unei politici, ci sunt cetăţeni ai Împărăţiei Cerului.
Zidurile bisericii ca clădire, Biserica lui Hristos, arată doar cinstea pe care omul o aduce lui Dumnezeu, cerută de Dumnezeu prima dată printrun singur templu evreiesc, unic pe pământ, dar apoi, răspândită pe tot glubul, prin creştinism. Dumnezeu merită cinstea cea mai de preţ, de aceea se împodobesc Sfintele Biserici atât de frumos, cu ornamente, cu simboluri ale mântuirii, virtuţii, despătimirii, cu picturi fără de seamăn de frumoase, cu vase de slujire rare şi unice. Pentru Dumnezeu, totul. Doar ale Lui sunt toate. "Ale Tale, dintru ale Tale, Ţie îţi aducem şi pentru toate".
Şi este biblic, totul, asta face Ortodoxia, mai minunată faţă de orice gândire.

"... binecuvintează-i Doamne, pe cei ce iubesc frumuseţea Casei Tale, tu pe aceştia-i răsplăteşte, preamărindu-i cu Dumnezeiasca Ta putere ..."

Şi creştinismul (cel fără erezie) niciodată nu invadează teritoriul nimănui, cum au făcut cruciaţii şi inchizitorii. Şi cum fac musulmanii.

Îndumnezeirea, nu-l face pe om zeu, ci coboară prin har, Dumnezeirea în el. Coboară Sfânta Treime în om. Aceste trăiri, nu se pot exprima în niciun compediu şi tratat teologic. Se trăieşte. Şi atât. Şi nu aşa, că zici că închizi ochii şi ai o stare extatică, de euforie, de tremurături, sau de bucurie efervescentă, că stai şi mediezi în diferite poziţii ale corpului sau alte orientări egoiste. Nu. E lucidă. Se trăieşte cu ochii deschişi, e înafara timpului, e în comuniune cu Sfinţii, unde fiecare om rămâne unic şi irepetabil, şi fiecare om îşi adună comori în cer, alte comori mai mari sau altele mai mici, răsplătirea e diferită. Cerurile sunt multe, spune Pavel că a fost suit până la al 3-lea cer. E... fără cuvinte de exprimat.

Dar degeaba mă chinui eu şi-ţi explic, că inima ta, tot crede că ideile tale sunt cele corecte şi reale, dar e oarbă şi nu vede că demonii sunt cei care iau rodul cel bun al Cuvântului lui Dumnezeu şi seamănă propriile impresii şi idei, exact cum spun Sfinţii Părinţi în cuvintele lor, prin Duhul Sfânt, în cartea amintită mai sus.

Dumnezeu să-ţi ajute, altceva, nu ştiu ce să-ţi zic. Să aibe milă de tine.