[AlinB]

În prealabil postat de fallen

Am avut din nou o revelatie trista . In urma cu cateva zile ( de Rusalii mai exact) a zis sotul ca de cand merg la biserica parca avem numai ghinioane si certuri, neintelegeri...acum daca e sa disec aceasta constatare, pot spune ca nu eu vin de acolo cu chef de cearta, ci asa il gasesc pe el , cateodata; iar ghinioane chiar dacaam mai avut,totusi am avut si mari impliniri, cel putin in ultima vreme ( ne-am luat casa, o sa avem copil)...dar aici el ar putea argumenta ca toate astea au fost numai meritul trudei lui, si nu al rugaciunilor mele si nici al ajutorului divin, caci eu personal am avut mai mult esecuri si pagube in ultimii ani ( am pierdut un serviciu, am gasit altul mai rau, am castigat bani dar am si cheltuit, etc)... si analizand mai bine, am ajuns la concluzia ca:1) daca ma luam fie dupa reprezentantii bisericii ( popi) fie dupa multi dintre voi credinciosii, acum eram singura, fara familie si copil, si , mai dureros, 2), daca in duminica aceia as fi pkecat de acasa, fie seara la Paraclisul Maicii Domnului, fie chiar de dimineata, mai mult ca sigur nu ar mai fi venit fata mea, fie ca nu eram acasa,'fie ca era taica-su suparat pe mine....desi eu initial m-am grabit sa multumesc lui Dumnezeu si Maicii Domnului ca mi-au trimis-o....

Da mai, daca te luai dupa astia care au zis si ei, din nestiinta, ca e pacat concubinajul, pierdeai o asa minunatie de barbat ateu care nici acum cand ai un copil cu el, nu te ia de nevasta de frica sa nu ajungi la divort si sa ai si tu ceva pe numele tau.
Care sa-ti spuna ce minunata esti, ca tot ce ai facut de ceva ani incoace e doar esec si ratare, ca ceea ce crezi nu valoreaza doi bani ba mai mult, e spre paguba, nu folos.

Doamne fereste sa fi riscat sa pierzi asa minune de barbat pentru niste principii atat de abstracte sau poate pentru unul credincios, ca doar e mai bine cu cioara din mana decat cu porumbelul de pe gard.

Da mai, era un mare ghinion, sa fi avut o viata virtuoasa si impacata, nu mai aveai un copil fara familie, la care sa stai in dilema daca e mai bine sa-l cresti ca si credincios, sau mai bine ca ateu sa-i faci taticului genetic pe plac, sa nu cumva sa aiba indoieli si zbuciium sufletesc mai tarziu, ca ar putea totusi exista un dumnezeu?

Cum va explicati fenomenul ? Cum e posibil totusi sa vina un copil pe lume daca Dumnezeu nu vrea acest lucru ??? Poate sa vina din alta sursa, ca sa zic asa, sa fie exclusiv produsul trupului omenesc? De c vin copii atunci cand se spune ( spun unii popi) ca nu ar trebui sa vina,adica sa fie chemati de parintii lor ( duminca, in posturi, in zii de sarbatoare) pt ca vor deveni la randul lor rai si pacatosi?

Dumnezeu a facut pe om cu vointa libera, si l-a inzestrat cu multe daruri, ce face cu ele e treba exclusiva si responsabilitatea omului.

Daca dai cu masina in gard, nu Dumnezeu e de vina, ci cheful nebun si paharul inainte de drum.

Maturizeaza-te, asuma-ti responsabilitati pentru ceea ce faci, nu incerca sa-l faci pe Dumnezeu vinovat pentru deciziile tale proaste.

Copilul nu ajunge ateu pentru ca a fost conceput in nu stiu ce zi de sarbatoare cum prost ti-a placut sa intelegi sau prost si-a dat cineva cu parerea. Momentul propriuzis al conceptiei de altfel nu se cunoaste, ca poti face sex marti si ramane insarcinata duminica.

Si e asa o mare minune ca in ziua de azi mai sunt parinti care isi doresc copii, ca Dumnezeu ar da binecuvantare in orice zi, numai sa vrea parintii sa-i aduca pe lume iar de ferit poti sa te feresti in fiecare zi sa faci copii, asta nu inseamna ca daca o faci marti nu e pacat dar duminca este.

Iar daca sunt copii care desi au primit botezul crestin dar isi rateaza vocatia crestina, asta este pentru ca parintii sunt atei, sau daca sunt credinciosi, nu sunt in sensul autentic al cuvantului, pentru ca poti sa faci si o scoala de pedagogie si psihologie si tot sa nu fii bun parinte, daca nu ai simtire de parinte si vointa de parinte care iubeste pe copilul sau ca pe un om cu viitor, nu doar ca pe un animalut care sa-i ofere satisfactie afectiva.

(Oricum m-a intristat foarte tare constatarea ca e posibil ca Dumnezeu sa nu o vrea pe fata mea, sau sa nu fie trimisa de el ; eu chiar voiam sa o invat sa fie credinciosa, chiar daca se pare ca taica-su vrea altceva; deci in concluzie e posibil ca acest copil sa fie doar al lui taica-su, si nu si al lui Dumnezeu???
(...)
( bine oricm stiu ca parerea multora dintre voi e ca nu trebuia sa am acest copil, ca va fi un copil rau si pacatos sau ca va fi chinuit, va avaea o soarta rea, dar atunci dece mi la- dat Dumnezeu, ca sa se razbune pe noi, c al-am sfidat si l-am fact in ciuda dorintei lui, sau de ce, cum va explicati, ca n e trimis de el ci de cel rau, doamne fereste ??? Sau sa ma asteot sami spuneti sa ma stept ca Dumnezeu sa mil ia inapoi, ca sami arate puterea lui????)

Spui niste prostii mai mari decat tine si esti destul de mare.

Dumnzeu nu ti l-a trimis la pachet cu fundita si garantii, tu l-ai obtinut cum l-ai obtinut, ignorand "calea cea buna" si e numai si numai raspunderea ta ce faci mai departe cu el (dar poti sa-I ceri ajjutorul) insa pana una alta mai ai mult de lucru la tine, singurul mod prin care iti schimbi "soarta" este acela prin care te schimbi TU.