Buna, Florentina!Din ce ai scris reiese ca iti pasa, ca suferi pentru copilul tau.Chiar daca nu simti nevoia sa o alinti sau sa te joci cu ea, nu inseamna ca nu o iubesti.Daca ar fi asa toate astea ti-ar fi indiferente.Nu zic nici ca e bine, fetita simte ca ai o suferinta si o afecteaza.Poate ca in copilarie, parintii tai(sau macar unul dintre ei) au fost mai reci fata de tine, desi te-au iubit.Poate si ei au avut o suferinta a lor, pe care nu au putut sa o depaseasca.Poate ai avut o copilarie grea si ca sa supravietuiesti te-ai "anesteziat" afectiv.Adica te-ai impietrit sufleteste.Sau poate ai facut o depresie.Diagnosticul de cancer, in sarcina( care si asa e problematica din punct de vedere hormonal) mi se pare cumplit.Plus un sot care poate nu te intelege si injura.Cred ca majoritatea femeilor ar trece prin depresie.Nu sta asa, mergi-asa cum bine ai fost indemnata mai inainte- la un parinte duhovnic si daca poti, si la un psiholog.Iti vei reveni daca vei face ceva in sensul asta, nu e o situatie fara iesire.