Si eu am vazut exemple proaste la parintii mei ( bine, nu chiar asa...) si nu le-am luat de bune...si nici ei nu m-au invatat asa,'ci ne-au zis mereu sa nurepetam greselile faute de ei. Dar nu-i nimic, le-am facut pe ale noastre, inca si mai mari... . E drept ca iti creaza o stare de nemultumire permanenta, ca sa zic asa, ca viata ta sa nu fie asa cum trebuie si tu sa stii asta, ca n-artb sa fie asa, dar sa nu poti sa schimbi nimic, cel putin asa curand, pt ca altii au gresit inaintea ta, poate chiar cateva generatii, ci poate abia candva in viitor, daca vei putea realiza ceva cu adevarat maret, sa iti poti schimba conditia...dar parca tot e preferabil asa, sa sti ca si parintii tai si parintii lor au fost oameni si au gresit, decat sa crezi ca ai niste parinti " perfecti" care ti-au oferit " totul" punandu-ti totodata niste standarde la care sa nu te poti ridica...
Nu e niciodata garantat ca o familie " perfecta" va transmite perctiunea si generatiilor urmatoare...cel mult se poate spune ca unele familii sunt " perfectionabile". Din mai multi copii ai unei familii, poate unul va invata din greselile parintilor si va da nastere unei familii mai bune, dpdv moral si crestin. Sau poate desi va avea o viata plina de virtute, nu va reusi sa isi intemeieze propria familie.
|