[cristiboss56]

Problema nu este numai că acum există o mulţime de soţi slabi şi infantili, ci şi că femeile se comportă în aşa fel încât bărbatul, în principiu, văzându-se tratat astfel, nici nu poate să-şi manifeste calităţile bărbăteşti. Ce greşeli comite femeia? Comportamentul ei faţă de bărbat este unul de comandant, îl striveşte, se străduiește să-l remodeleze, să-l reeduce şi, nevăzând nici un rezultat, ia toate greutăţile familiei asupra sa şi după aceea se miră: „De ce nu mă ajută nimeni?”. Iar când i se arată ce greşeli face, răspunde: „Păi, cum altfel, că treburile trebuie făcute!”. În atare situatie, femeia acţionează ca unele mame nechibzuite atunci când văd că cel mic nu poate îndeplini o anumită treabă: în loc să-l înveţe, să-l încurajeze, ele spun de obicei pline de nervi: „Ce să-ţi explic de o sută de ori, tontule, mai bine fac singură!”.
Oare soţul se va purta bine cu soţia şi se va purta ca un cap de familie, dacă soţia nu-l respectă? Bineînţeles că nu! Sfântul Paisie Aghioritul spune: „Dacă soţul nu-şi iubeşte soţia, iar soţia nu-l cinsteşte pe soţ, în familie apare dezbinarea. Înainte se socotea că nu se cuvine deloc să-l contrazică soţia pe soţ, pe când acum a apărut un duh de obrăznicie. Ce bine era atunci! Am cunoscut cândva o pereche – soţul era mărunt, prizărit, pe când soţia era înaltă şi voinică: descărca un chintal de grâu din căruţă în joacă! Odată, un muncitor, băiat voinic şi el, a început să se dea la ea – femeia l-a luat şi l-a aruncat câţiva metri, ca pe un chibrit! Dar dacă aţi fi văzut cum asculta de bărbatul ei, cum îl cinstea! Aşa devine familia tare şi trainică, altfel nu poate dăinui”.
Atitudinea celorlalţi faţă de noi e corespunzătoare atitudinii noastre faţă de ei. Chiar dacă soţul, să zicem, are mare succes la locul de muncă, este lăudat şi stimulat, dacă soţia nu-l respectă, ci îl consideră un om slab şi un ratat, pentru ea el o să fie aşa întotdeauana, până când ea n-o să-şi schimbe atitudinea faţă de el.
Pr. Pavel Gumerov