[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de cristiboss56

Am folosit la inceput , acum imi fac singur inventarul prin constinta care rau ma mustra , chiar foarte rau , pana nu mi le rezolv pe toate , cat de cat , caci perfectiunea nu in mainile noastre sta , ci in puterea lui Dumnezeu .
El ne vorbeste la un moment dat , atat de clar prin mintea si constinta noastra , incat orice indreptar este inutil !
Post binecuvantat , Mirela !

.....:)
Da, aşa am "evoluat" şi eu. Şi, trebuie să recunosc, mă simţeam mai capabil, mai "sincer", mai sporit duhovniceşte...:) Când şi când aveam simţământul acesta că am crescut, că sunt pe drumul bun...
Or, astăzi, mă îndoiesc şi aş vrea să îţi spun câteva lucruri pe tema asta, cu dragoste frăţească şi cu speranţa că vei primi să cugeţi o clipă; eventual, dacă îţi pare prea problematic, să întrebi mai departe.
1) Conştiinţa noastră nu e niciodată atât de curată şi de cuprinzătoare pe cât am voi, chiar de suntem cu totul dornici de curăţie şi iubire. Conştiinţa noastră e bolnavă, ochiul nu mai e curat şi nici nu mai poate fi întrutotul, din motive pe care le cam ştim cu toţii. De aceea e bine să nu ne încredem doar în ea sau prea mult în ea.
Pericolul subiectivismului e unul deosebit de mare, mereu.
2) Din păcate, exceptînd pe cei cu adevărat îmbunătăţiţi/ încercaţi şi sporiţi, noi oamenii din lume rareori avem garanţia că ne vorbeşte tocmai Hristos şi nu, mai degrabă, altcineva - de pildă propriile noastre patimi care se exprimă prin gânduri. Duhul deosebirii gândurilor, duhul neînşelării îl au doar cei puţini, cărora nu e bine să le imităm obiceiurile decât dacă ne păstoresc ei şi ne dau binecuvântare. Noi nu suntem ca ei şi, dacă îi imităm fără discernământ, semănăm cu copilul mic care s-a îmbrăcat cu hainele mari ale tatălui său şi merge ţanţoş prin piaţă să îl vadă lumea... Stârneşte zâmbete, afectuoase chiar, precum se mai şi împiedică...:)
3) Când ne centrăm pe unele urgenţe, riscul e să pierdem din vedere ansamblul (structura, gestaltul). Mânaţi de râvna luptei cu o patimă sau cu urmările unui păcat, scăpăm unele "păcăţele" sau noima unor întreguri, ale profilului nostru complet. Lucru foarte grav, prilej de mare înşelare şi cădere. De aici şi necesitatea absolută de a mai consulta "harta de ansamblu", "harta generală" - adică de a citi, din când în când, un îndreptar sau altul de la cap la coadă. Vom avea multe surprize!