[Igor_Paslusnik]

144. N-am facut cruce cand am trecut pe langa biserica.

Cine-i în Biserică pe Sfântul Altar? În Sfântul Chivot? E Hristos. Trupul şi Sângele Domnului sunt acolo. Pentru bolnavi. Aşteaptă să fie dăruite. Să se dăruiască.
Nu numai că trebuie să-ţi faci Sfinte Trei Cruci, în numele Sfintei Treimi, dar şi în picioare să te ridici când treci pe lângă o Sfântă Biserică. Cum făcea Patriarhul Pavel al Serbiei. El nu avea maşină, călătorea numai cu autobuzul, tramvaiul, trenul, foarte rar când lua maşina, când pleca departe şi trebuia să ajungă repede, că avea rău de avion.
Deci el se ridica în picioare, în autobuz sau în tramvai, îşi făcea 3 Sfinte Cruci, pe tot trupul lui, de la părul capului până la buric, şi de la un capăt de umăr la celălaltul.
Noi? Măcar una să facem. O Cruce. Chiar şi stând pe scaun. Chiar şi formal, fără să fie chiar corectă. Dumnezeu ne vede, îţi promit solemn. Şi răsplăteşte înmiit.
De ce? Fiindcă uite ce ne spune Hristos:
"Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri." - Matei 10, 32-33.

Deci ce facem prin semnul Sfintei Cruci, mai ales pe lângă o Sfântă Biserică? Mărturisim. Pe Hristos. Nu fiindcă avem pretenţia să fim răsplătiţi, că vom fi, garantez cu mântuirea mea. Deci nu pentru răsplată, ci pentru că Îl iubim. Sincer. Şi măcar aşa să-i răsplătim pentru jertfa Sa de mântuire. Dumnezeu care se face om şi se lasă ucis de noi, oamenii, pentru binele nostru.
Măcar cu o cruce, pe lângă o Biserică a Sa, să-i mulţumim.

Unde-i habotnicia? Ai văzut că a fost o ispită? :) Mânca-te-ar Raiul, dar eu nu pot birui toate ispitele în locul tău, Mirela, să ştii. Nu mă pot mântui eu, în locul tău. Trebuie să lupţi. E lupta ta. Din cât de mult iubeşti, ierţi, ajuţi, toate virtuţiile, joacă-te cu ele, fă comerţ cu ele, înmulţeşte-le în orice mod posibil, cum spunea Sfântul Ioan de Kronstdat, în cartea lui minunată "Viaţa mea în Hristos".

148. Ca femeie, m-am atins de lucruri sfinte din biserica, atunci cand am avut ciclu.

În legea veche, a Templului Domnului, templul cel nedesăvârşit, cel fără Hristos, femeia care avea scurgerile lunare (menstruaţia) nu era lăsată nici să meargă prin locurile publice, pe unde mergeau ceilalţi. Ci doar în casă, pe lângă casă, cu ai ei. Nici în apropierea Templului nu avea voie, sau a Cortului Legământului, nu avea voie. Era alungată din cetate, mai multe zile, dacă făcea aşa ceva. Şi alte reguli, care azi ni se par utopie. Dar erau cu scopul de a cinsti Templul Domnului, de a nu-l pângări cu necurăţie. Acea necurăţie a fost dată de Dumnezeu ca blestem, lui Eva, când a fost alungată din Rai, cu Adam. De aceea era necurăţie.
Deci oamenii cinsteau locul sfânt al lui Dumnezeu.
Erau conştienţi de prezenţa lui Dumnezeu de acolo. Era modul lor inocent de a cinsti pe Dumnezeu. Erau ca nişte copii: să nu faci asta, că nu-i voie :) aşa a zis Doamne Doamne. Da, e frumos. E un mod pur. Nevinovat. Şi trăiau bine şi în armonie. Nu erau divorţuri, adulteruri şi alte monstruozităţi. Cinsteau pe Dumnezeu, respectau acel locşor micuţ, pe întregul pământ, aveau voie oriunde, dar acolo nu. Aşa se bucurau ei de Dumnezeu. Şi Dumnezeu îi iubea şi înmulţea averile lor, văzute şi nevăzute şi vitele lor şi viaţa lor.
Azi, femeile au voie, în tinda, Bisericii, în pridvor, chiar şi cu scurgere, să se poată ruga. Căci "conexiunea" e alta din mijlocul porţii către Ceruri, Biserica, decât de acasă, la confort şi lux, comoditate, bunăstare, unde nu sta-i în picioare, nu te jertfeşti câtuşi de puţin lui Dumnezeu.
Dar măcar, în Biserică fiind, cu scurgere, nu săruta Sfintele Icoane, că eşti conştientă de Sfinţenia lor, dată prin Însuşi Persoana care-i acolo, în Duhul Sfânt. Fiindcă ne spune Hristos:
"Să nu socotiţi că am venit să stric Legea sau proorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc." - Matei 5, 17
Ce-i greşit? Nu-i habotnicie, soro :)

185. Am luat anafora si agheasma, desi mancasem sau bausem apa dupa miezul noptii.

Anafora şi Agheasma, ţin locul Sfintelor Taine, Trupul şi Sângele Domnului, care ar trebui luate, Tainele, în fiecare zi, ca şi creştinii primelor secole creştine, care erau ucişi, la Coloseum şi alte arene private, sau în mijlocul străzii. Vremurile acelea vor veni din nou. Sper, cât mai târziu posibil. Deci ei se împărtăşeau în fiecare zi, ca să fie pregătiţi pentru plecarea acasă, în Împărăţia Cerurilor.
Noi azi, fiindcă nu avem curăţia trupească necesară şi a inimii şi a minţii pentru Împărtăşirea cu Sfintele Taine zilnic, luam Anafora şi Agheasma, care nu sunt Sfinte, ci Sfinţite. Adică aducătoare de har şi virtuţii şi daruri.
Ei bine, ştiind asta, de ce să mănânci înainte?
Nu faci oare toate pregătirile necesare pentru nuntă? Rochie de mireasă, mesele pentru invitaţi, să fi curată, aranjată, etc., Mirele la fel.
Deci nu oare Împărtăşirea este o nuntă tainică, cu Hristos? Peste mintea noastră de înşelegere.
Trupurile noastre, trebuie să fie Temple ale Duhului Sfânt. "De va strica cineva templul lui Dumnezeu, îl va strica Dumnezeu pe el, pentru că sfânt este templul lui Dumnezeu, care sunteţi voi." - I Corinteni 4, 17.
Sau mai ales: "Nu ştiţi, oare, că voi sunteţi templu al lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi?" - I Corinteni 3, 16.
Ne sfinţim prin apa şi pâinea sfinţită, apoi ne întinăm de gânduri şi păcate necreştineşti, ca să ne sfinţim iarăşi, dimineaţa, pregătiţi pentru o nouă luptă cu noi înşine, cu lumea şi cu demonii.
Şi atunci, punând ce-i sfinţit în noi, cu întâietate, de ce să punem altceva, mâncare, sucuri, sau altele, ce nu sunt sfinţite? Pentru ce? Nu e ăsta păcat? Sigur că e.
E habotnicie? Niciodată. E sfinţenie? Da, întotdeauna. Ne pasă de mântuirea noastră, o lucrăm conştienţi, cu dor şi foc nestins.

Ţi-aş mai scrie mult :)

Dar e de ajuns. Citeşte şi înţelege acestea şi vei fi vie.

Aceasta este atitudinea de silire spre mântuire, care ar trebui să o avem. Şi eu o cunosc, dar greu o aplic.

Pomeneşte-mă şi iartă-mă, surioară.

Te îmbrăţişez în Domnul. Ai grijă de tine.