Nu sunt specialist in teologie si ca orice om am pacatele mele, dar omeneste si normal mi se pare sa-ti aperi familia, copii sau sotia/partenera in cazul unei agresiuni, inclusiv prin folosirea fortei si in caz extrem inclusiv prin a lua viata agresorului!
NImeni nu-si doreste sa ajunga intr-un astfel de caz extrem, dar daca vreodata as fi pus intr-o astfel de situatie, nu as ezita nici o secunda.
Cred ca orice barbat care-si iubeste familia, copii sau sotia/partenera, daca ar fi obligat sa aleaga intre a salva viata ori integritatea fizica a acestora si de a nu lua viata unui agresor, va alege prima varianta!
In privinta nationalismului, exista doua feluri de nationalism
-una este nationalismul luminat, manifestat prin iubirea si atasamentul fata de patria si poporul tau, si promovarea valorilor nationale, dar care nu exclude respectul si dorinta de colaborare pe baze reciproc avantajoase si a respectarii principiului neamestecului in treburile interne, fata de alte state si popoare
-si cu totul alta este un nationalism exacerbat, manifestat prin dorinta de asuprire sau cotropire a altor state si popoare
De remarcat ca statul roman modern nu a dus razboaie de agresiune (cu exceptia discutabila a continuuarii razboiului din 1941-1944 dincolo de linia Nistrului) astfel
-In 1877/1878 razboiul de independenta purtat de Romania a fost unul drept, pentru obtinerea independentei de stat fata de Imperiul Otoman
-Participarea la al doilea razboi balcanic (1912/1913) s-a facut in urma cererii de ajutor militar a Greciei, care era atacata de Bulgaria
-Participarea la primul razboi mondial (1916/1918) a fost un act drept si just din partea Romaniei, vizând realizarea unirii cu tara a stravechilor teritorii romanesti
-Participarea la interventia militara impotriva regimului comunist maghiar a lui Bela Kun din 1919/1920 s-a facut in legitima aparare din partea Romaniei si Cehoslovaciei, dupa ce comunistii maghiari atacasera militar aceste doua state
-Desi Romania nu a participat la interventia militara antisovietica din anii 1918/1919 (asa cum de altfel solicitasera Franta) si nici in razboiul civil din Rusia , cu toate aceste, guvernul sovietic a adoptat o atitudine ostila fata de Romania (desi chiar V.I.Lenin recunoscusera dreptul la autodeterminare a popoarelor asuprite din fostul Imperiul tarist, iar unirea Basarabiei cu Romania s-a facut prin vointa liber exprimata a populatiei din Basarabia)
-Participarea la al doilea razboi mondial , intr-o prima faza, s-a facut pentru eliberarea teritoriilor ocupate in 1940 de catre URSS. In momentul in care generalul Ion Antonescu a spus Ostasi, va ordon treceti Prutul!, s-a bucurat de sprijinul intregii populatii a Romaniei, si de asentimentul regelui Mihai intai, si a liderilor principalelor partide politice de atunci- PNT si PNL.
-Continuuarea razboiului dincolo de Nistru s-a facut in conditii discutabile, si desi de preferat ar fi fost ca trupele romane sa se opreasca la Nistru (cum a facut armata finlandeza, care, dupa recuperarea teritoriilor ocupate de URSS, nu a participat la asediul Leningradului), in contextul de atunci, nu cred ca acest lucru era posibil! Daca Ion Antonescu ar fi ordonat armatei romane sa se opreasca la Nistru, reactia lui Hitler ar fi fost ocuparea militara a Romaniei si impunerea unui guvern-marioneta legionar.
-Dupa 23 august 1944, participarea militara a Romaniei la razboiul impotriva Germaniei naziste si Ungariei hortiste a fost o actiune justa si dreapta, vizând eliberarea nord-vestului Transilvaniei de sub ocupatie maghiara , si apoi participarea la invrangerea finala a germaniei naziste.
-In fine, in 1968, prin vocea lui Nicolae Ceausescu, Romania condamna ferm si refuza sa participe la invazia tarilor tratatului de la Varsovia in Cehoslovacia, atitudinea Romaniei fiind un act de demnitate nationala. Atunci exista pericolul real ca si Romania sa fie invadata de tarile tratatului de la Varsovia (trupele sovietice erau masate la Prut si gata de interventie), iar atitudinea lui Ceausescu atunci- avand alaturi intreg poporul- a fost una demna si de apreciat.
|