[cristiboss56]

Suflete al meu, am făcut tot ce am putut şi am crezut că-ţi este de mai mult folos. Ţi-am povestit trecutul tău zbuciumat, ţi-am reamintit crâmpeie din anii copilăriei şi tinereţii tale, ţi-am spus cum te-ai depărtat de Dumnezeu, cum inima ta a devenit nesimţită şi mintea ta întunecată. Ţi-am spus apoi cum ne-am întâlnit împreună, cum ne-am recules, cum ne-am apropiat de Hristos, cum ne-am sfătuit să venim la mănăstire, cum am luat jugul lui Iisus. Apoi ţi-am spus cum iar te-ai depărtat de Iisus, cum inima ta iar a căzut în desăvârşită nesimţire, cum mintea ta cu totul s-a răspândit, apoi am încercat din nou să te apropii de Hristos. Pentru aceasta din nou te-am mustrat, te-am dojenit, te-am bocit, te-am tânguit, te-am sfătuit, te-am îndemnat şi tot ce-am crezut că-ţi poate fi de vreun folos am făcut pentru ca să te trezesc puţin, cât de puţin, din nesimţirea ta şi aşa apoi împreună să facem un examen al vieţii noastre şi să punem un început bun. Acum, suflete al meu, fie voia Domnului.
De te vei trezi puţin după atâtea cuvinte spuse din adâncul conştiinţei sau vei rămâne tot rece şi nesimţit, eu nu ştiu nimic, ci te las în voia Domnului. Tocmai de aceea ţi-am povestit atâtea din trecutul tău, ca să-ţi arăt că ai trăit în păcate toată viaţa ta, iar acum ai căzut în cea mai neagră şi amară nesimţire. Deci dacă tu fugi de osteneală, de post, de înfrânarea simţurilor şi a trupului, atunci cu ce altceva să îmblânzeşti pe Dumnezeu decât cu puţina osteneală ce o vei mai putea face şi încolo tot golul conştiinţei şi cugetare şi prihănire de sine. De aceea, dacă de osteneală fugi, atunci caută să petreci pe cât vei putea măcar în ascultare, dragoste, blândeţe, rugăciune curată, tăcere, străinătate, sărăcie, trezvie, etc., adică nevoințe mai duhovniceşti, care nu cer atâta osteneală trupească, iar pentru ce trebuie să faci şi nu poţi face din lenevirea ta şi din lucrarea diavolului, pentru aceea smereşte-te, suflete al meu, trăieşte în smerita cugetare şi prihănire.
(Mi-e dor de Cer, Viața părintelui Ioanichie Bălan, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010, p. 167)