Mai este un aspect...Mantuitorul NU a fost un edulcorat care promite zambitor pace la toate nivelurile. El a spus lucruri de genul: "Nu am venit sa aduc pace, ci sabie". Si asa este; spiritualitatea presupune lupta, si in anumite privinte si anumite situatii, include si lupta fizica.
Sa ma explic. Calea cea mai buna de a intelege si ulterior lucra/aplica ce a spus Domnul Iisus este bazata, informativ vorbind, pe doua surse (in afara de studiul Scripturii, evident): modus vivendi al primelor comunitati de crestini, rodul cel mai proaspat si viguros al "vestii celei bune", si vorba Sf. Vincentiu de Lerin, "ce Biserica pretutindeni, dintotdeauna si de catre toti a invatat". Nici inainte, nici dupa Niceea nu a existat, dupa stiinta mea (cu siguranta voi ceilalti stiti mai multe, fiind crestini practicanti) un singur sinod local sau ecumenic, care sa fi condamnat razboiul per se, inclusiv cel de aparare.
In privinta vietii unei comunitati, mai ales pe temekiuri de credinta constituite, in speta de crestini, una din problemele importante este protectia vietii si onoarei celor slabi, namely copii, fete de maritat si femei, maritate sau vaduve. Bun. Este evident ca, datorita faptului ca astazi stim cum traiau acele comunitati, si ca ele au inflorit chiar si sub persecutii severe, e clar nu exista vreun rabat de la protectia pe care barbatul crestin, in vigoare si capabil de credinta asumata, o oferea femeilor si copiilor, la caz de necesitate.
Asa incat teoriile cretine, nu doar eretice, ale menonitilor, iehovistilor, si altor mutanti sunt pur si simplu fabulatii la limita patologicului: ei murdaresc crestinismul, transformandu-l intr-un cult bolnav al masochismului si pasivitatii oarbe.
Parerea mea.
|