[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Ca sa sintetizez: In VT, conform textelor biblice, Dumnezeu a ingaduit acele lucruri, ba Moise a spus ca a fost voia Lui, indiferent cat de mult ne-ar soca asta. In NT, Isus, Fiul lui Dumnezeu, nu aproba in nici un fel razboiul sau uciderea, indiferent de situatie. Cu toate acestea istoria arata ca razboaiele au continuat, crestinii s-au ucis intre ei sau pe altii, au atacat sau s-au aparat. Ce trebuie facut in acest caz, care este solutia crestina, pt ca nu exista contradictie intre Tata si Fiul Sau. Cum aplicam invatatura Lui in acest gen de situatie?

PS: sa cititi ce se spune in acest link http://www.crestinortodox.ro/editori...boi-99554.html
este foarte interesant.

Da, a fost voia Domnului să fie sclavi 6 ani, unii oameni şi în al 7-lea, să fie liberi toţi.
La evrei asta. Poporul ales.
Restul popoarelor când au auzit regula asta, erau uimiţi, fascinaţi. Era de neconceput.

De ce i-a ales Dumnezeu pe evrei, să fie poporul ales? Prin Avraam?
Fiindcă n-aveau ţară.
N-aveau bogăţii. Nu iubeau cele materiale.
Erau cei mai săraci oameni de pe pământ.
Cei mai smeriţi.
Şi deşi i-a ales, tot i-a încercat.
Când îi spune lui Avraam, să-şi ucidă singurul copil, pe Isaac. Cum i-a încercat pe oameni şi în Rai, prin a-l lăsa vrăjmăşescu să intre.
Data viitoare, după Judecată, în Împărăţia Cerurilor, demonii nu vor mai veni în Rai, să ispitească, fiindcă omul e deplin şi desăvârşit, are cunoştiinţa binelui şi răului, s-a mântuit (cine se va mântui), şi va deveni nemuritor mulţumit, nu nemuritor nemulţumit, ca demonii.
Revin.
Când vede că Avraam, chiar era aşa de simplu şi smerit şi curat, că chiar face asta, Dumnezeu îl opreşte, îi dă berbecul din tufiş şi îi face promisiunea că din coapsele lui, va scoate pe poporul Său, cei smeriţi şi veşnic fără de ţară, fără agoniseală, fără iubirea de cele materiale.
Şi le promite că din ei, va scoate pe Mesia, izbăvitorul întregii omeniri.
Ei se vor numi apoi evrei.
Dar evrei, care mai apoi, zăpăciţii, prinşi şi ei de materlialism, aşteptau un Mesia care să le dea păpmântul (material căzut) şi încă aşteaptă asta... Şi deci răstignesc, ucid, resping şi urăsc pe Hristos şi apoi poporul ales, devenim noi, creştinii.
Care din nou, nu avem ţară.
Ţara noastră e Împărăţia Cerurilor.
Şi nu ne lipim inima de cele materiale: pământ, aur, şi prostii. Nu facem răul, nu facem războaie de niciun fel, fiindcă iubim.
Ne dăm soţia, să desfrâneze cu ea alţii, dacă-i nevoie, spunem că-i sora noastră, cum a făcut Avraam, ca să nu fie ucişi amândoi şi el şi soţia lui Sarra.
Asta-i iubirea care a văzut-o Dumnezeu în inima lui Avraam. De aceea din aceste coapse a ridicat pe creştini.
Pe oamenii Iubirii.
Noi creştinii, ne lăsăm copii ucişi de alţi zăpăciţi, sărăcuţii de ei, care nu înţeleg ce-i iubirea, cum au făcut creştinii la Coloseum, milioane de creştini câţi au fost ucişi în cei peste 400 de ani de persecuţii (313 oficiali, la Roma, ne ucideau romanii şi în tot imperiul).
Dar n-a fost în zadar.
Tot pământul civilizat, e devenit creştin. Au vrut oamenii să trăiască şi ei, acea iubire nebună a creştinilor.
Şi azi, suntem din nou ucişi, în Siria.
Doar noi creştinii.
Că ereticii, n-are rost să fie ucişi. Că sunt ai demonilor deja. Nu instigă demonii pe nimeni împotriva ereticilor.
Că n-au niciun interes, că prin ei îşi fac treaba demonii. Mai sting creştinismul din inimile multor oameni, prin "romano-catolici" (franco-latini), prin protestanţi şi neo-protestanţi.
Pe ei, n-au interes să-i prigonească.
Ci doar împotriva noastră, a creştinilor, poporul ales. Turma mică. Cei ce sunt pe calea strâmtă şi îngustă şi grea, care duce la Viaţă.
Revin.
A fost voia Domnului, să existe pedeapsa capitală, pedeapsa cu moartea, în unele cazuri.
Ce-i aşa mare filosofie?
E firesc.
De ce a existat?
Ca oamenii să se poată civiliza. Să se calmeze din agitaţia că au pierdut Raiul. Să stingă păcatul lui Cain.
Ca să-l poată primi pe Hristos.
Să ajungă la punctul de azi, de după Hristos, când noi creştinii, care iubim (dar iubirea adevărată, nu cu compromisuri şi clişee gen "război de apărare", nu!) deci creştinilor, noi, puţini, turma mică, care înţelegem şi simţim Iubirea, ni se pare o aberaţie, o glumă să ucizi... O glumă proastă. Dar ne rugăm pentru cei ce ne ucid, în clipele când ei ne ucid. Ca şi în primul mileniu, când creştinii erau răpiţi, arestaţi, etc şi duşi la Coloseum şi în alte locuri şi erau uciţi. Aşa şi azi şi peste 100-200-500 de ani, sau cât o fi. Nu contează. Creştinii sunt aceiaşi. Şi e minunat!
Revin.
A fost nevoie de pedeapsa capitală, ca oamenii să-şi antreneze creierul spre Iubire.
Cu răbadare, atenţie, cu puţină disciplină, legi morale, legi statale, Dumnezeu a lucrat gingaş. Nu brusc.
Că dacă era brusc, încălca libertatea omului. Şi asta nu face Dumnezeu niciodată.
Dacă n-am avea libertate şi ar exista cu adevărat erezia predestinaţiei, a idiotului de Origen, noi, toţi oamenii, am fi roboţei, sau păpuşi legate cu aţă şi Dumnezeu ar fi un demiurg, că doar spune Origen, de preexistenţa sufletelor din veşnicie, un număr fix, creat atunci, care se tot reîncarnează. Deci Dumnezeu e incapabil să creeze mai multe suflete. E incompetent, Doamne iartă-mă. E demiurg.
Nu!
Nu-i demiurg. E Atotputernic.
Origen a fost un posedat.
Eretic.
Şi toţi protestanţii, reformaţii, calvini, lutherani, şi neo-protestanţii. Toţi. (reformaţi pentru iad)
Toţi sunt posedaţi.
De ierarhiile iadului.
De aceea sunt eretici.
Sunt conduşi de demoni, care-au luat chip de îngeri de lumină.
(posedarea, azi, se face diferit; mai ales pentru cei care conduc unele grupuri şi cercuri, politice, religioase, afaceri, etc., se face diferit anume nu mai intră în om 5000-6000, Legiune, că atunci sunt exorcizaţi, şi omul scapă şi ei nu vor asta, ci intră doar 50-60, suficient cât să-l ţină pe acela întro nebunie diabolică lucidă, dacă-i corect spus, să-şi poată face planul prin acela. fiindcă cum Dumnezeu lucrează prin oameni, oamenii Lui, aşa şi demonii, tot prin oameni lucrează, oameniii lor)
Vai lor...
Dar a păzit Dumnezeu Biserica Sa, prin Sfinţii Săi episcopi şi creştini, care-au apărat Creştinismul lipsit de erezie, prin Sfântul Sinod al V-lea ecumenic, slavă Domnului. La fel, de fiecare dată la cele 9 Sfinte Sinoade.
Revin.
Dar pronia, sau purtarea de grijă, a lucrat minunat.
Azi, Ungaria a vrut să reintroducă pedeapsa capitală cu moartea şi Uniunea Europeană i-a spus scurt: "dacă faci asta, te excludem din Uniunea Europeană." Şi s-au calmat maghiarii. Dumnezeu lucrează mereu. Îi contrazice pe demoni, cu Iubirea Lui, mereu.
Şi ei tot se chinuie împotriva Lui, osândiţii...
Deci asta-i civilizaţia: posibilitatea iubirii depline a oamenilor (deci lipsa războaielor de orice fel). Creştinismul, sau iubirea deplină, e momentul când, voit, intenţionat, refuzi categoric să faci orice firimitură de rău, aproapelui, orice om ar fi acela, atunci deschizi uşa inimii tale şi Hristos intră şi cinează cu tine. Căci Hristos a venit pentru toţi oamenii. Mai ales pentru bolnavi (trup şi suflet). Şi vine şi Tatăl şi Duhul Sfânt şi cinează cu tine, spune Hristos. Şi toţi Sfinţii. Ce oaspeţi !!! Doamne ! Ce imagine...

Iertaţi-mă...