Smerenia, ca dar divin, descoperă în om puținătatea (trăirea prin sine) omului, dar și închiderea posibilităților creșterii și împlinirii umane, într-o stare de păcat. Deschiderea spre infinitatea manifestării divine în propria finitudine arată marea taină și intimitatea între om și Dumnezeu. Pentru că tot ceea ce umple Dumnezeu prin harul Său, ca revărsare iubitoare, depășește putința de cuprindere și simțire – înțeleasă a omului. Cutremur și despicare a minții noastre lumești ești Cuvântule!
http://ciulaciprian.simplesite.com/418546481