[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de mirela.t

Stiu sigur că am citit despre asta, dar nu pot să-ti dau trimitere cu link.
Oricum, refuz să cred că femeile noastre, chiar în cele mai vechi timpuri, umblau păroase si neîngrijite!! :)

Refuză.

E doar în căpşorul tău.

Barbarii (inclusiv dacii) nu-şi rădeau părul de niciunde. Niciodată. Era semn al masculinităţii la bărbaţi şi al fertilităţii la femei.

Da, umblau păroase şi spălate. Aia era îngrijirea lor.

Un creştin, iubitor de Hristos, va iubi femeia, pentru credinţa ei, gingăşia ei, caracterul ei, ascultarea ei, cât îşi cinsteşte bărbatul, câtă întâietate îi dă, cât nu îi întoarce vorba din orice. Asta e frumuseţea femeii. Nu părul mult sau puţin. Asta cu părul, e la curve şi curvari. La "metrosexuali". La urbani, moderni, oamenii de consum ai societăţii, de obicei necredincioşi, atei în devenire, sau asemenea.

De ce a mai dat Dumnezeu părul în acele zone, oriunde ar fi ele, dacă omul e mai deştept ca Dumnezeu, şi decide că nu are nevoie de acel păr?
De ce a mai scris Dumnezeu codul omenesc, adn-ul uman cu păr la subraţ, etc?

Nu vedeţi că tot mai multe lucruri care le facem, vin din depărtarea de Dumnezeu, pe care o dorim inconştient (probabil)?
De ce nu luptăm contra lor, măcar în raţiunea noastră de credincioşi, dacă nu putem mai mult?

Asta face confortul cu omul. Îi ucide sufletul. Apoi trupul...

Hainele de vară, trebuie să fie mai subţiri, ca cele de iarnă, dar să acopere cât mai mult din părţile corpului, atât la bărbaţi, cât şi la femei.
Cel puţin, bărbaţii şi femeile, să nu aibe niciodată picioarele dezgolite, şi nici pieptul şi umerii.
Pantaloni lungi bărbaţii, mai subţiri vara şi cu şlapi sau sandale, dacă nu pot suporta un pantof.
Fustă lungă, femeile, vara, şi cu şlapi sau sandale.
Bărbaţii, cu tricou în cel mai rău caz, niciodată maieu.
La fel şi femeile.
Niciodată să nu meargă la ştranduri, la băile publice, despre care vorbeşte şi Sfântul Ioan Gură de Aur, că acolo e desfrânare pură, instigare la curvie, la adulter, acolo e plantaie de gânduri obscene, curveşti, de necredinţă, slăbirea şi ruperea din rădăcină a virtuţiilor şi a oricăui lucru bun.
Şi desigur, creştinii, poartă culori închise, ca doliu după Raiul pierdut, pentru ca Dumnezeu să ierte păcatele omenirii din toate timpurile, ca o atitudine de rugăciune, de neatragere fizică, de pocăinţă, de jertfă şi nevoinţă pentru mântuire.