[Igor_Paslusnik]

Frate Neagu,
Nu spun despre tine că ai falsă smerenie, cum nu spun nici despre Sfântul Apostol Pavel, că are falsă smerenie, când se numeşte cel dintâi păcătos. De la el am exemplu, când mă numesc şi eu cu diferite numiri, cred cu adevărat că spun adevărul.
Iar eu, nu îţi spun niciodată nimic mai mult decât atât: urmează Bibliei şi Sfinţilor Părinţi, cât mai fidel cu putinţă. De ce? Ai să vezi la Judecată.
Da, eu ştiu că nu doar că sunt la început, nici nu am pornit, tot la curăţie sunt. Mă curăţesc, iar mă murdăresc. Îmi cunosc o parte din limite, nu toate, că sunt prost.
Despre Origen, frăţia ta, tu nu ai habar ce spui. Nu ai citit din ereziile lui, nu ştii câte sunt, ce repercursiuni are până azi, ce s-a scris împotriva lui, ce-au spus Sfinţii Părinţi la Sinodul V, nu ştii toate astea.
Ai ţinut frăţia ta 7 ani de post negru, cu smerenie binecuvântată, tăcere şi ascultare şi ai primit să vezi cine-i infamul Origen? Mă îndoiesc. După un asemenea timp şi practică de nevoinţă, nu ai mai fi aici pe forum, ci pustnic. Şi da, ai vedea cine e Origen...
Nu, eu nu am negat sfinţenia Sfintei Maria Egipteanca, pe care o iubesc foarte mult, la fel Sfântul Ciprian. Chiar am luat apărarea Sfintei Maria Egipteanca, când un preot al nostru român, o numea pe Sfântă după scrierile zăpăcitului Makarios Simonopetritul, din cartea lui Triodul Explicat, "Pseudo-Sfânta Maria Egipteanca", spunând că nevoinţele ei nu ar fi fost defapt atât de aspre, sau chiar nu ar fi existat deja. Sapă demonii minţile oamenilor, cu cât vrei să fi mai râvnitor, cu atât eşti ispitit mai tare. Până primeşti uşurare.
Şi nu, nu sunt răzvrătit. Iar ispitirea lui Origen, el putea să o biruiască, cum au biruit-o alţi Părinţi, sute, înaintea lui. Iar vrăjmaşii ne cer la ispitire, chiar şi fără să mărturisim Adevărul, despre un ticălos de eretic, care şi azi seceră suflete, precum al "Pelerin spre răsărit".
Nu mi se pare că şed, lunec în fiecare zi, sunt vrednic de iad, precum spuneam. Iar anii mei, nu contează, oricum nu am 20 de ani, şi nici 25, sunt mai în vârstă, niţeluş'. Oricum vârsta nu aduce nimic, dacă nu vrei să aducă ceva. Înţelegi...
La orice vârstă, trebuie să ne rugăm unii pentru alţii, oricât de îmbunătăţiţi sau începători suntem. Pun cât pot de mult fruntea în arşiţa mântuirii a mea şi a aproapelui meu, hai să punem împreună, fără a ne adresa ocări sau laude, unul altuia, niciodată. Vrei?
Iar de mulţumire, nu poţi mulţumi pe toată lumea, niciodată, pentru că unii se vor simţi lezaţi de o ideologie a lor stricată, împotriva căruia eu sau alţii vorbesc, şi vor spune că îi smintesc, când defapt îi ajut. Cum ar fi "războiul" contra altor oameni. Prin urmare, dialogul e calea ce frumoasă a creştinilor. Să vorbim, omeneşte. Şi vedem cine biruieşte în Hristos.
Ştiu că nu ai nimic personal cu mine, iar cine are ceva personal cu un alt om, înafară de a-l iubi şi a-l ajuta cu duhul blândeţii, dacă are cu ce să-l ajute, are o ispitire. Faptul că oamenii se răţoiesc când sunt ajutaţi şi când li se dovedeşte greşeala nu cu scop osânditor, ci cu dragoste, greşeală pe care de multe ori, şi ei o cunosc preabine, nu-i altceva decât se răţoiesc împotriva lor înşişi şi ei au de pierdut.
Iar "adevărurile" mele, nu sunt împotriva Scripturii, nu sunt împotriva lui Hristos. Ci sunt din Scriptură, din Hristos. Deci sunt adevărurile Lui. Dacă erau a mele, aş fi tăcut demult. Dar sunt adevărurile care aduc mântuirea. Altfel n-aş vorbi.
Da, când jigneşti şi ocărăşti un om, vorbeşti mult şi nu spui nimic, ca frăţia ta, în postul anterior (nu şi ăsta), nu era perlă, am spus adevărul. Doar un om ce se consideră superior faţă de alţii, jigneşte şi ocărăşte. Nu spun de frăţia ta, spun doar să ai grijă.
Iar eu nu am smerenie, nu te pot ajuta să înţelegi smerenia de la mine. Despre smerenie e cel mai greu lucru teologic de vorbit, fiindcă smerenia e haina Dumnezeirii. Şi tot nu e cea mai de preţ virtute. Iubirea e. E însuşi Dumnezeirea.
Duşmanul care ucide, ştie Dumnezeu de el, iar creştinii, n-au nevoie de păpmânt. Oricum vor primi pământul înapoi, când se va instala noua stăpânire. De ce să ucidem pe cineva? Nu, niciodată. E faptă antihristică, satanistă. Oricum eşti sclav "privilegiat", orice stăpânire ar fi. Dar cuvântul în sine, are repercursiuni psihologice adânci: anume nu eşti mulţumit cu ce ai, cârteşti, vrei mai mult, eşti lacom după materlialism, vrei cât mai mult confort, lux, comoditate, vrei să ai ca şi ceilalţi, sau chiar mai mult, etc., şi întrun cuvânt aceste complexe, din lipsa de Dumnezeu şi de iubire, le numeşti, victimizat: sclavie. Nu e nimeni sclav în Hristos. În Hristos, toţi suntem liberi, chiar şi cu capul sub ghilotină. De-ai înţelege...
Nu, sigur că nu suntem în tabere opuse, dar eu iubesc pe Dumnezeu şi pe aproapele, mai mult decât tine. Caut să-l urmez mai râvnitor decât tine. Nădăjduiesc. Şi primesc câte ceva în plus faţă de tine. În suflet. Primesc cu o condiţie: să dau tot ce-am primit. Cu drag dau, Doamne! Că "ale Tale, dintru ale Tale!" Io' n-am nimic şi nici nu vreau să am ceva fără Hristos. Nu pot nimic şi nici nu vreau să pot ceva fără Hristos. Nu vreau să spun ceva fără Hristos, nu vreau să fac ceva, să ajut, să iubesc, să iert fără Hristos.
Neagu, frate, înţelege, truda lui Origen, a fost de ucidere a sufletelor turmei lui Hristos! Înţelege odată! Nu o spun cu ură şi patimă, ci cu părere de rău, spun ce a spus Biserica. Anatema! Spun ce a spus Dumnezeu: unii ca aceştia, sunt fiii blestemului. Da, Dumnezeu îi iubeşte şi pe fiii blestemului, şi pe diavoli, pe toţi. Dar tot în iad, spune că vor ajunge. Asta-i calea aleasă de ei. Repercursiunile scrierilor lui Origen şi Augustin, fac ravagii şi astăzi în Occident. Îi iubim, dar nu-i lăsăm să împrăştie turma lui Hristos. Atât cât putem apărăm. Nu compara truda lui Origen, Arie, Nestorie, Eutihie, Augustin, Didim, Evagrie, Macedonie, Maniheu, Eunomie, Valaam, Urban, Nicolae al II-lea la Roma, şi alţi nebuni, blestemaţi, slujitori satanei, anatema pururea pe capul lor, Doamne iartă-mă că i-am amintit, cu... truda în Duhul Sfânt, a Sfinţilor Păriniţi, care sunt sute...
Judecata lui Dumnezeu, S-a arătat în Sfintele Sinoade, cele 9 Ecumenice. Cine vrea ascultă de ele, cine nu, se osândeşte. Judecata lui Dumnezeu, nu e suspendată, undeva în lumina soarelui, intangibilă, aşteptând să se împlinească, nu frăţioare, ci e vie, e reală, e palpabilă, o guşti, o miroşi, o simţi, o vezi, o auzi, de fiecare dată când participi la o Sfântă Slujbă a Vecerniei, de exemplu şi toate celelalte. Judecata lui Dumnezeu, păzeşte turma cea mică a lui Hristos, întreagă de orice nebunie, prin oamenii prin care lucrează Dumnezeu, tot pentru oameni.
Nu, la un eretic, nu străluceşte nimic. "puţină nebunie strică preţul la multă înţelepciune." - Eccesiasticul 10, 1. N-ai ce să culegi de la el, decât nebunie. Dacă stai fascinat de puţine lucruri bune, intri pe nesimţite, în fascinaţia şi de lucrurile rele şi spui: da, poate chiar aşa e. Şi-ai căzut. Când Biserica a spus că nu-i aşa. Iar lucrurile alea bune care le are, ne putem lipsi de ele, de la el, că Sfinţii Părinţi, ne-au dat insutit mai mult, din acelaşi lucru, care ne-a oferit un eretic. De la Părinţi, de ce nu vrem să punem mâna să ne luminăm şi să ne uimim şi fascinăm, în Hristos? De ce mergem ca zăpăciţii, la eretici? Vezi înşelarea diavolească? Mulţi nu înţeleg...
În fine, ai zis să-l lăsăm pe Origen deoparte, dar numai despre el ai elogiat :) De-ai elogia aşa şi despre Sfinţii Părinţi, nu numai despre ereticii, arătaţi de Biserică şi dovediţi eretici, bine-ar fi.
În rest, tot ce ai spus despre trăirea ta, e minunat şi mă bucur mult pentru tine. Dumnezeu să te ajute pe mai departe, mai minunat ca până acum, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale şi ale tuturor Sfinţilor Săi.