Da am observat ca din pacate iar am deviat de la subiect, momentan nu am ce zice despre treaba respectiva, mi-e frica sa redeschid subiectul, acum ca totul merge bine, sa risc iarasi sa declansez o disputa. Desi in sinea mea sunt mahnita si imi fac griji cu privire la ce se va intampla e viitor.... as mai vrut sa mai merg si eu la biserica macar acum cat mai pot, spre sfarsit ar putea deveni mult prea greu ( si prea cald), caci apoi dupace nasc nu voi mai putea merge cel putin 40 de zile, si nici dupa, pana nu bbotezam copilul. Si apoi o savina iarna, iar nu o sa mai putem iesi, cel putin pana in primavara viitoare, si atunci, sa vedem....daca nu o obisnuim de la inceput cu biserica, s-ar putea maitarziu sa nu vrea, sa ii fie frica, sa planga, etc.... dar important ar fi sa nu existetensiuni intre noi in privinta asta, cum a spus si sefa, sa ne " punem de acord"....( initial mi-a zis ca e bine ca o sa am o fata, ca " poate imi face o pomana-doua", dar cand i-am zis ca s-ar putea ca taica-su sa nu fie de acord, sa nu o lase, sau sa o invete ca nu trebuie, nu e necesar sa faca asa ceva, a zis atunci sa renunt la aceasta dorinta ca sa nu punem copilul in dificultate...).
Asa ca uneori trebuie sa te gandesti ce e mai bine sa faci, atunci cand sti ca la un moment dat nu vei mai putea face un lucru: sa profiti cat se mai poate, sau sa renunti din timp ca sa te obisnuiesti cu ideea ?
Referitor la ce disctuam inainte, cu " strategiile", am observat ca le fac si persoanele care iubesc, tocmai de frica ca nu cumva iubirea sa nu le fie impartasita...persoane care au iubit candva, au daruit tt ce au avut, si au pierdut totul, atata material cat si sentimental, iar acum " sufla si-n iaurt"; adica nu isi permit sa lase " persoana iubita" sa faca ce vrea cu sentimentele lor, trebuie sa " le stie de frica", sa nu fie niciodata sigura de dragostea lr neconditionata, sa stie ca daca " calca stramb", o pierd...
Chiar am auzit o atare discutie ntre doi oameni batrani, trecuti de 60, casatoriti d peste 40, etc, ii spune sotul femeii ca " toata viata ei nu a fost in stare de nimic", "de-aia nmeni nu da doi bani pe tine"etc...si biata femeie chiar s-a pus pe ganduri si nu intelegea: zicea ca toata viata a avut un serviciu bun, in minister, a fost apreciata si de sefi, si de colegi, inca mai intreaba de dansa, si apoi toata lumea din cartier si chiar si cei are vin in piata o cunoaste si o place, e prietena si ajuta pe toata lumea, etc...mai degraba s-ar putea spune ca ajuta pe toata lumea si unii chiar profita de ea, si chestia asta iarasi il deranjeaza pe domnul sot...deci, se pare, unele lucruri nu se schimba niciodata, si unii indivizi au niste metode de-a dreptul diabolice, tiranice ( dar eficiente totodata) de a-si tine aproape si " credincioase" familia si persoanele dragi...
Iar cu ganditul la cariera, la viitor, etc...cam greu cand esti singur,pt ca risti sa-ti devieze gandurile intr-o directie nu tocmai optimista, iar cand discuti cu altii,'nu intotdeauna au idei bune, cu care sa rezonezi si sate incurajeze...adica dac pentru unii poate parea slujba ideala " pt tine", acolo " te vad ei", tu poate nu " te vezi" la fel de bine in acea ipostaza...
|