E clar ca ai o relatie ratata, iar "partenerul" o sa te stranga cu usa cat poate.
Fiind prea tarziu sa iesi din ea, va trebui sa te descurci cum poti.
Adica sa eviti discutiile in contradictoriu - ceea ce cu siguranta nu faci acum, discutii carora oricum nu le poti face fatza, pana la urma tot el este cel care te "convinge" ca are dreptate, chiar daca tu ramai cu frustrarile si subcosntient cel putin nu ii dai dreptate.
Tu taci si vezi de viata ta, ai grija de copil cum stii, invata-l ce stii, etc.
Parintele care petrece cel mai mult timp cu copilul, ala castiga.
Petrece la modul ca ii este sufleteste alaturi, nu doar fizic, in casa.
Ori, cei care si-au construit un mod de viata din a minti si strange cu usa alte persoane, sufera de handicapuri severe pe partea asta.
Chiar daca au contacte cu alti oameni, intr-un anumit grad interactioneaza, sunt superficiali in tot ceea ce fac vizavi de ceilalti, chiar bune intentii avand, teoretic, nu si le pot materializa si duce pana la capat.
Asa ca daca el este asa cum il descii tu, copilul il va respinge si implicit mentalitatea care o are.
Problema este daca tu esti diferita, daca actul credintei a produs in tine schimbari reale, peste ideea de "a merge la biserica" care e un mijloc, nu un scop in sine.
De asta nici nu are sens sa incerci sa-l convingi pe el sa mearga la biserica, lui lipsindu-i in totalitate scopul si in urma presiunilor pe care le faci pe partea asta, se intoarce si mai tare impotriva ta, chiar daca nu imediat ca sa-ti dai seama de asta.
Si cu copiii e la fel, daca n-au bazele credintei, n-au treba cu Biserica.
Sa-ti intre bine in cap, ca nu sunt catzelusi care sa-i dresezi de mici cu actele exterioare ale credintei sperand ca atunci cand vor fi mari le vor face la modul inconstient/involuntar.
Credinta se invata si se asuma, ceea ce este superficial, repede trece.
Un copil mic, cel putin pana la 3 ani e dificil sa-l tii in biserica 1-2 ore, poate doar pana la 2 si doar daca doarme dar chiar si asa exista riscul sa se trezeasca si sa planga, sa i se faca foame, etc.
Altfel, in general e neastamparat, nu vei fi nici tu atenta la slujba si cu siguranta se vor gasi destui care sa se planga.
De mers insa trebuie neaparat sa mergi si foarte on-topic, daca poti sa-l impartasesti in fiecare saptamana.
Stai cat poti si cat poate si copilul, daca da semne de agitatie, pleci, asta este.
Dar daca tu ca mama nu-ti schimbi felul de a fi, nu implinesti lipsurile din viata ta cu rugaciunea, nu va vedea la tine o alta purtare decat la tatal lui, nu te atepta ca sa poti transmite cine stie ce copilului tau.
__________________
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau.
|