[bogdan81]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Da, este Acelaşi. Dar incomplet. Impropriu spus, nedeplin, nerevelat întreg. Nedesăvârşit.
Dumnezeu din Vechiul Testament, aştepta să fie pregătită omenirea să-L primească pe Hristos.
În Noul testament, Dumnezeu S-a revelat deplin. Complet. Desăvârşit.
Hristos vine la "plinirea vremii", când omenirea avea capacitatea mentală, psihică, emoţională, deplină, să-L primească, să-L înţeleagă, să-L urmeze, anume când omenirea era civilizată, când nu mai erau nomazi şi barbari, care să se impună şi să dezbine iubirea.
Dumnezeu a găsit momentul perfect: perioada Imperiului Roman.
Inventatorii civilizaţiei au fost grecii, ştim deja, iar continuatorii şi aplicanţii civilizaţiei, erau romanii, întemeiaţi tot de greci, prin grecul Eneas, părintele gintei latine, tatăl gemenilor Romulus şi Remus.
Dumnezeu a avut nevoie de civilizaţie pe tot pământul, ca să poată veni Hristos.
Aceea era "plinirea vremii", civilizaţia. Capacitatea omului de a iubi până la jertfă. Iubirea deplină, care în nicio altă "religie" nu există (creştinismul nu-i religie).
Dar să nu ne depărtăm, aste-a alte subiecte.
Deci era acelaşi. Sfânta Treime: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.
Duhul Sfânt insufla prooroci, să vestească că va veni Mesia, Mântuitorul omenirii, prin deschiderea Raiului ca oamenii să intre din nou acolo de unde-au plecat, crezând în El, în Iubirea deplină a Omului, după care chip şi asemănare oamenii au fost creaţi, aplicând spre mântuire, gândirea Noului Testament.
Totul e în Vechiul Testament, pregătitorul, Înaintemergătorul, Noului Testament.
De aceea era nevoie de Vechiul.
Dumnezeu a Acelaşi. Iubire. Dar nerevelat deplin în Vechiul. De aceea trimite pe prooroci să tot anunţe.
Pas cu pas, aşa lucrează şi Dumnezeu şi demonii, care vin la luptă cu experienţă de 7500 de ani, de la facerea lumii.
În Vechiul Testament, Dumnezeu desfiinţează sclavia, treptat, pas cu pas, prin anul sabatic la evrei, când toţi sclavii erau eliberaţi. Dar tot erau sclavi 6 ani.
Desfiinţează crima, pas cu pas, când spune să nu ucizi, în cele 10 porunci, dar tot e de acord cu pedepse cu moartea.
Dar totul se face pas cu pas, că dacă ar fi spus Dumnezeu brusc, omenirii: de azi nu mai avem sclavi, nici poporul evreu nu ar fi acceptat, decât dacă venea Dumnezeu, înconjurat de slavă, la toate popoarele să le spună, dar atunci nu mai era nevoie de credinţă şi ei nu mai aveau libertate de alegere între bine şi rău, cum şi-au dorit din Rai, şi pentru care plătim cu moartea trupului material, trecător.

Deci Moise, ce a făcut, da era greşit, a ucis un om, de aceea a şi plecat din Egipt. De aceea Dumnezeu a spus: "să nu ucizi". N-o zis Dumnezeu: "păi ştiţi, când vă apăraţi, da, hai că puteţi ucide".
Asta-i de la demoni.
Deci, da Dumnezeu Treime, Iubire, a permis acele lucruri, cum i-a permis şi la Hitler şi Stalin şi iluminaţilor de azi şi la alţi nebuni să omoare atâtea mii de oameni.
Dumnezeu vede şi ştie tot.
Dar are răbdare.
Ţine pământul pentru noi, creştinii, pentru Sfânta Liturghie şi pentru pustnici.
De ce a permis oameni ca Hitler şi alţii ca el?
Din acelaşi motiv pentru a permis şi lui Adam, în Rai, să muşte din fructul cunoştiinţei binelui şi a răului, în loc să vină să-i dea peste mână: libertatea omului.
Dumnezeu a spus clar: "în ziua când vei mânca, vei muri". Atât. Mai departe, omule, eşti liber. Mă asculţi pe Mine, sau nu.
A permis Dumnezeu să vină şi ispitirea. Pe satana să-i zică la Eva minciunile care le iubea demonul aşa mult.
Că fără biruinţa ispitirilor, nu ne mântuim, nu ne încununăm. Şi Hristos a fost ispitit.

Dumnezeu, nu se justifică în faţa noastră, ci ne spune cu bucurie, orice vrem să aflăm. Doar să-L întrebăm. Ne răspunde în Biblie şi la Părinţi. Numai să citim... :)
Câte-aş vrea să vă spun de multe...



Nu e dilemă.
Nu se justifică războiul. De niciun fel şi soi. Orice război e ispită şi e de la demoni.
Dumnezeu permite ca oamenii să facă ce vor, inclusiv să se ucidă, fiindcă le respectă libertatea.
Dar când merg la EL, fiecare om când e chemat şi stă de vorbă cu EL, de ce a făcut ce-a făcut, acolo-i altceva... :)
Deci nu se justifică la Dumnezeu, nicio faptă rea. Fiindcă, oricum, nu aici e viaţa adevărată. Nu trupul material e veşnic. Ci trupul, nematerial şi material în acelaşi timp. Cum l-a avut Hristos la Înviere, că trecea prin uşile încuiate, dar totuşi a putut să mănânce, să convingă pe Apostoli că era EL şi a putut Toma, să pună mâna în rănile Lui.

Un atom de trup înviat, au vrut să facă şi cei de la Institutul de la Geneva, de sub pământ, când au unit o particulă de materie cu una de nematerie, să facă "particula lui Dumnezeu". De-au explodat pe-acolo tuburile, se temeau că creează o gaură neagră şi ne ducem din existenţă "în nefiinţă", cum le place ateilor să spună :)
Ne jucăm de-a Dumnezeu, în fine.

Revenim.
Deci e clar de ce nu se justifică? "Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu."
Unde să se întoarcă?
La EL. La starea din Rai, de unde-a plecat omenirea prin Adam şi Eva. De aceea Împărăţia Cerurilor se trăieşte înăuntrul nostru, încă din această viaţă (la fel ca iadu). Fiindcă este o stare, peste capacităţile mentale de exprimare. Cu cât iubeşti mai mult, cu atât eşti mai aproape de acea stare a Împărăţiei Cerurilor.

Războiul depărtează acea stare. O ucide. O înlocuieşte cu materialismul, lăcomia după cele ce se văd: pământ, bani, femei, averi, faimă, poziţii sociale, maşini, iahturi, elicoptere, domenii, castele, buncăre, bijuterii şi alte prostii gogonte, trecătoare ca vântul.
Aste-a de la vrăjmăşescu. :) E una din ispitele cele 3 de pe munte, date lui Hristos: "acestea toate ţi le dau ţie, numai să te închini mie".

Nu e versiunea şi argumentul meu, e Biblie. NU TREBUIE RĂZBOAIE. NU TREBUIE SĂ UCIDEM, niciodată, în nicio circumstanţă. TREBUIE SĂ IUBIM. Deci e Biblia. Şi Părinţii.
Vrei, urmezi acestora, nu vrei, nu urmezi, dar mergi în iad. Atât de simplu. E alegerea fiecăruia.
Ca în Rai: nu mânca fructul ăla, că ai să mori!
Era o singură poruncă. Una. Porunca Postului.
Şi apoi a permis Dumnezeu ispita, să vadă cât de mult ascultă oamenii de EL. Că doar nu vroiai să ai totul, omule, fără niciun pic de efort.
Şi n-a ascultat de Iubire. A căzut. Dar Iubirea tot nu l-a lăsat pe om.
A trimis Cuvântul Iubirii să vină, să salveze oamenii, Cuvântul Iubirii, după care omenirea a fost creată.
După chipul şi asemănarea Cuvântului. Dumnezeu.

A vorbi, e o acţiune materială: necesită limbă, urechi, buze. Ţine de materie, nu de nematerie. De aceea Cuvântul Iubirii, e Creatorul materiei din tot Universul, toate Galaxiile şi Domn peste ea, Fiul lui Dumnezeu şi cu Sfinţii Cuvântului Iubirii.

În fine, prea mult subiecte de vorbit. Prea amble... Iertare.

Aici sunt de acord cu tine, frate Igor, cand spui ca in Vechiul Testament Dumnezeu NU S-a revelat deplin, desavarsit. Si ca revelatia desavarsita are loc in Noul Testament.
Aceasta este, cred eu, conceptia crestina, intrucat, asa cum spune si parintele Cleopa, legea veche a fost umbra a celei noi si o calauza spre Hristos, dar odata ce am ajuns la Hristos NU mai suntem sub calauza, lucru adeverit si de sf apostol Pavel in epistolele sale.
Mantuitorul Insusi spune in Evanghelie ca a venit sa desavarseasca, si ca anumite porunci au fost date evreilor "pentru invartosarea inimii lor", adica pentru neputinta lor. Nu se putea dintr-o data sa se dea cele mai inalte porunci care au venit prin Hristos, pentru ca evreii, in invartosarea inimii lor, nu le-ar fi inteles. A trebuit sa se ajunga "la plinirea vremii" ca sa poata da Dumnezeu noua lege prin Fiul Sau preaiubit.