[Parascheva16]

o opinie

Cred că puţini îşi dau seama de adevărata miză a hotărârii recente a Curţii Supreme a USA.

Mulţi se agită pro şi contra homosexualităţii.

Este şi acesta un subiect.

Dar hai să fim puţin filosofi, puţin distanţi. Să privim lucrurile mai de departe, fără vreo implicare emoţională.

Prima observaţie: de când le pasă politicienilor de binele oamenilor?
Cine cunoaşte istoria USA, istoria României sau istoria UE ştie foarte bine că lozinicile cu "binele oamenilor" se traduc prin "vrăjeală electorală" şi "o mască decentă pentru a acumula puterea".

A doua observaţie: de ce se preocupă atât politicienii de problemele sexuale?

Sigur, au de câştigat voturi, dar şi de pierdut.

Sigur, au de câştigat, unii dintre ei, din industria porno, bordeluri şi alte surse asemănătoare. Dar nu atât de mulţi încât să justifice dimensiunile campaniilor politice pe teme sexuale.

Sigur, unii dintre politicieni chiar luptă pentru ceea ce li se pare drept... măcar pe ici, pe colo.

Dar dincolo de problema mariajelor gay, sunt milioane de cetăţeni USA care au probleme de sănătate foarte grave, care sunt afectaţi de corupţie, de lipsa de locuinţe, de abuzurile unor poliţişti americani etc. Sunt sute de mii de copii răpiţi, abuzaţi, mutilaţi... Nici nu mai vorbim despre crimele uluitoare ce se fac în felurite zone ale lumii, adesea la câţiva paşi de soldaţii şi autorităţile USA. Pentru oricare dintre aceste probleme mult mai grave, mult mai stringente, puternicii USA nu se mişcă nici măcar 10% din cât o fac pentru propaganda sexuală.

De ce?

QUI PRODEST?

Există o veche întrebare a strămoşilor noştri: "cui foloseşte?"

Deci, ca să ne lămurim, "cui foloseşte" noua hotărâre a Curţii Supreme a USA?

Homosexualilor?

Nu prea.

De acum încolo, în câteva noi state, persoanele gay vor putea, dacă nimic nu se schimbă, ca peste ceva vreme să se mărite. Nu vor câştiga din asta mare lucru, se va vedea.

Care este marea schimbare, de fapt?

Cine are mult de câştigat din această hotărâre?

Şi cine are mult de pierdut?

Ei bine, din această hotărâre câştigă foarte mult o conducere ultra-centralizată a USA. Care din United States of America devine Unfree States of America. De pierdut pierd statele care alcătuiau până de curând o uniune.

Pentru cine cunoaşte istoria USA este limpede faptul că o caracteristică fundamentală - şi extrem de atractivă - a acestui super-stat a fost libertatea locală. Faptul că fiecare oraş putea avea legislaţie proprie, faptul că fiecare stat putea avea legislaţie proprie.

Această libertate excepţională era un izvor de putere pentru USA, dar şi o garanţie pentru drepturile reale ale cetăţenilor.

Voiai o comunitate gay?
Întemeiai un oraş într-un stat cu o legislaţie convenabilă şi aveai comunitatea gay.

Voiai un oraş catolic?
La fel, găseai posibilităţi de a-ţi crea comunitatea catolică visată.

Voiai un oraş unguresc?
Strângeai câţiva co-etnici şi înfiinţai un asemenea oraş. Îi puteai spune Ungaria Mare, dacă aveai chef, sau cum îţi plăcea.

Puteai să te manifeşti aşa cum eşti tu, puteai să exişti aşa cum eşti tu, într-un colţ sau altul al SUA.

Şi ceilalţi, diferiţi de tine, puteau să facă acelaşi lucru. În alt colţ. Rezonabil, inteligent, eficient, productiv.

S-A TERMINAT!

Printr-o serie de acte ale autorităţilor centrale, prin cedări repetate ale conducerii statelor, prin felurite manevre politice ş.a.m.d,, iar acum prin hotărârea aceasta a Curţii Supreme libertăţile locale au fost abrogate.
Dintr-o ţară liberă - acuzată a fi prea liberă - USA devine un stat centralizat, în care existenţa aşa-ziselor state unionale este la fel de liberă şi reală ca a statelor din fostul URSS.

Şi acolo existau autorităţi locale, ce aveau multă libertate... până zicea Moscova ceva.

Pe acelaşi calapod se aşează de acum şi SUA.

Toate hotărârile fundamentale se iau la centru, toate statele trebuie să se supună. Libertatea a dispărut.

Această trecere a conducerii SUA de la formele democratice iniţiale spre o dictatură tot mai făţişă şi tot mai centralizată este evidentă. Pentru oricine judecă la rece, nu afectat de sentimente. "Ţara celor bravi" devine "ţara celor obedienţi", "ţara liberă" devine "ţara supusă". Desigur, se vor flutura mai departe steaguri de felurite culori, se va exprima bucuria de a trăi în USA, se va trâmbiţa mai departe "visul american"... Aşa se făcea şi în URSS, cu aceeaşi acoperire reală: zero.

Şi toate ţările apropiate SUA vor simţi din ce în ce mai mult respiraţia putredă a sistemului dictatorial.

Un exemplu tipic este mizeria de document produsă de curând, în care SUA îşi permite, de exemplu, să facă gălăgie pe tema trecerii bisericilor ortodoxe la "biserica greco-catolică", într-un total dispreţ al adevărului. Cu o neruşinare tipică sistemelor corupte, dictatoriale, documentul aminteşte de trecerea sub comunism a acelor clădiri dintr-o proprietate în alta. Dar nu verifică nici voinţa oamenilor ce au construit şi întreţinut bisericile, nici contextul anterior, în care imensa majoritate a acelor clădiri au fost luate cu forţa de la Biserica Ortodoxă de către autorităţile austriece şi austro-ungare, pentru a fi trecute, cu forţa, greco-catolicilor. Într-o persecuţie religioasă şi etnică teribilă, asemănătoare în mare parte celei desfăşurate de americani împotriva amerindienilor. Poate de aici şi antipatia autorităţilor SUA faţă de băştinaşii români şi religia lor "primitivă şi înapoiată". Rămâne să mai emită şi dictonul "un român ortodox bun este unul mort".

Evident, dacă tot ar fi atât de interesaţi de retrocedări, conducătorii SUA ar trebui să înceapă de la retrocedarea către amerindieni a ţării pe care au cucerit-o prin jaf şi crimă, prin forţă - ceea ce reproşează ei, fariseic, altora!.

În schimb ei se apucă să se prefacă indignaţi de realităţile altor ţări, să mintă pe temă, să emită documente furibunde etc.

Dar dacă până acum asemenea documente, oricât de incorecte, au avut un efect limitat, de acum înainte lucrurile vor sta altfel.

Tendinţele dictatoriale ale conducerii SUA au fost frânate masiv de libertăţile locale. Aici intră şi autonomia statelor şi oraşelor americane, libertatea de expresie şi celelalte forme ale vieţii tradiţionale americane.

Pas cu pas au fost tăiate toate acestea.

Se pot descrie paşii, se poate arăta unde s-a ajuns.

Pentru cine ştie pe ce lume trăieşte chiar nu este nevoie.

Pentru cine nu ştie, probabil că nu are rost.

Ceea ce contează, ceea ce aş vrea să înţeleagă cei care citesc, este ADEVĂRATA MIZĂ a hotărârii Curţii Supreme a SUA, prin care IMPUNE, prin forţă, împotriva voinţei poporului, o hotărâre particulară întregii Uniuni.
Această miză este aceea a pierderii libertăţilor cetăţeneşti, a centralizării totale a puterii decizionale şi legislative, a anulării autonomiei locale, a transformării SUA în "minunata lume nouă". În care cine gândeşte altfel va fi fi pedepsit.

Sexualitatea este doar un pretext pentru această transformare, este doar o cârpă roşie menită să distragă atenţia de la arma ucigaşă ce se ascunde în umbră.

Nu este pentru prima oară când creştinii trăiesc în asemenea regimuri.
"Alternativa" oferită de iscusinţa politicienilor din umbră şi de mass-media aservită lor este ISIS.

Fostele forţe siriene finanţate şi alimentate de SUA. ISIS, pe care SUA l-ar putea desfiinţa în maximum o săptămână, dacă ar vrea s-o facă.
Dar care este o foarte utilă formă de propagandă: "acceptă jugul nostru, că altfel te aşteaptă exterminarea totală, băi creştinule!"

Este cam aceeaşi alternativă pe care o aveau creştinii din primele secole între Imperiul Roman persecutor şi Imperiul Persan persecutor. În primul mai scăpau unii, în al doilea nimeni.

Dar, iată, nu este prima oară când creştinii trăiesc în asemenea regimuri.
Care prin aroganţa şi violenţa lor ajung totdeauna să se auto-distrugă.
În vreme ce creştinii merg mai departe.

Păstrându-şi Credinţa, rugându-se cu milă pentru cei rătăciţi - fie că sunt cei căzuţi dintre ei, fie că sunt sărmanii dictatori care îşi pregătesc singuri căderea.

Şi ştiind că dincolo de toate răutăţile acestei lumi Lumina lui Hristos luminează tututor!

Mihai-Andrei Aldea