Sfinții Apostoli Petru și Pavel stau îmbrățișați în icoana praznicului lor comun. Biserica a ținut să-i împace în veșnicie. În viață fiind, s-au cam destestat, combătut, s-au certat... Petru era din primul val de ucenici. În plus, ”tu ești Petru și pe tine voi ridica Biserica Mea”... Cu urmarea că devine șeful bisericii creștine din Roma, capitala imperiului.
Pavel e mai cultivat, de origine socială mai bună, e mai deștept și mai abil în predică, mai subtil în argumentația teologică. În plus, experiența de pe drumul Damascului pare să-i deschidă un soi de ”fir direct” cu Hristos Cel Înălțat. Mai e o diferență între cei doi corifei apostolici: Petru e cam iudaizant, ține și formal la Legea Veche. Pavel e în schimb convins că abolirea ritualismului iudaic e singura cale de universalizare a creștinismului (adică de convertire a păgânilor, mai numeroși decât fiii lui Israel).
Dincolo de aceste diferențe tipologice și temperamentale, ambii apostoli au murit martiric, mărturisind Același Domn și Mântuitor - de care primul se lepădase și pe care al doilea Îl prigonise...
(Teodor Baconschi)