[Ioan_Cezar]

Reperele pe care tu le-ai oferit, prin citatele din Scriptură, le cunoaştem cu toţii. Nu aceasta e problema discutată aici, Igor! Ca urmare, deşi mă bucur că am recitit cuvântul Domnului prin intermediul selecţiilor tale, găsesc nepotrivit răspunsul tău faţă de mesajul meu.
Am impresia, Igor, că uneori rulăm splitaţi cuvintele Scripturii, pedalînd în gol prin însăşi lipsa noastră de fapte ale vieţii. E o interpretativitate, aceasta, pe care eu cred că o recunosc la mulţi, adeseori, precum şi la mine însumi: răstălmăcirea unor sensuri care se descoperă doar prin faptele vieţii, prin darurile aduse de un dram de pocăinţă.
Discursul tău livresc mă îngrijorează. Nu îl consider semn de sănătate sufletească. Dimpotrivă, am întâlnit mulţi rătăciţi care vorbesc din afara Cuvântului mînuind ca pe bâtă lucruri care, prin natura lor, sunt mai diafane decât razele lunii...
Eu încă mai sper că frăţia voastră nu e cu totul paralel cu viaţa, în ciuda multor informaţii teologice academice. Chit că, din păcate, faceţi cum faceţi şi mă dezamăgiţi mereu. Sunt însă optimist! Când vă veţi hotărî să depăşiţi duhul şcolăresc al seminaristului de provincie (una a spiritului!, nu una geografică) şi cînd în locul unor cuvinte goale veţi trăi fie şi o parte din conţinutul lor, printr-o viaţă simplă de om şi bărbat, atunci poate mă voi însenina şi, de ce nu, vom discuta împreună o mulţime de lucruri. Deocamdată mă voi limita la acelaşi lucru, întrucât mă siliţi: luaţi aminte, frate Igor, că pustiirea vieţii, răutatea, prostia şi nebunia sunt mai perfide şi mai prezente ca oricînd în viaţa noastră, a creştinilor cu ifose! Nu cred să existe o ratare mai mare şi mai urâtă a unui bărbat creştin decât această cădere în livrescul căruia noi îi dăm statut de viaţă, când în realitate e ditamai pietroiul pus în gura peşterii.

Smeriţi-vă cu adevărat existenţa, frate Igor! De aici din locul meu se vede că deliraţi pompos şi terfeliţi Cuvântul cum rar am văzut la vreun coleg de pe forum. Liniştiţi-vă, cu adevărat măcar un strop: începeţi prin a renunţa la răutatea şi prostia manevrării textelor biblice de pe poziţia unui înfumurat care dispreţuieşte viaţa simplă şi pe semenii săi.
Începeţi prin a fi un om banal, unul ca toţi oamenii, şi veţi afla dinlăuntrul banalităţii, poate, şi gustul unor fapte noi, cu adevărat excepţionale şi mântuitoare. Altminteri veţi rămâne doar nebun, un nebun jalnic, dar vai nu unul în Hristos.
Acestea toate vi le-am spus din iubire. Ca să vă parafrazez, mai în glumă, mai în serios...