Citat:
|
În prealabil postat de costel
Smerenia e odihna adevarata a sufletului, care a scapat de nemultumiri pentru neimplinirea poftelor lui de mandrie, de placeri si de dusmaniile ce ii vin de aci. El nu trebuie sa lupte cu altii pentru satisfacerea poftei sale mereu mai mari, ci traieste in nesfarsirea lui Dumnezeu, pentru care nu trebuie sa se lupte cu semenii, ci doar cu poftele proprii, care mereu il nelinistesc. El lupta pentru liniste prin liniste. Unde e mandrie, e tulburarea ambitiilor, unde e smerenie, e odihna in Dumnezeu, avand in El totul. Nu eu am sa lupt pentru lucruri trecatoare, ci Dumnezeu mi le da pe cele netrecatoare, dar si pe cele trecatoare, in mica masura in care am nevoie de ele. (Filocalia IX)
|
Of, Costele cat adevar ! Sufletul e trist si nu are odihna si toate se rasfrang inevitabil asupra trupului, cel ce este templul sufletului. Ce bine ar fi sa dam sufletului linistea de care aminteai. Tavalugul ispitelor si a pacatelor ce vin si cad peste noi , zdruncina si secatuiesc sufletul, insasi fiinta noastra. Ce minunat ar fi ca ea smerenia sa fie intru noi, macar o clipa sa gustam din ea.