Citat:
În prealabil postat de Ioan_Cezar
Nu bârfi, frate Moșneag! Citește, cunoaște, experiază! Cu Domnul în cuget, mereu - că altminteri e în van. Abia apoi opinează, ca să fie ziditor și pentru alții, precum știu/cred că îți dorești.
Eu nu sunt avocatul lui Freud.
Am insistat azi doar pentru a arăta, din nou, cât suntem de flecari. (în contextul oribilei și nesfârșitei flecăreli pe seama Părintelui Arsenie Boca)
Să fiu iertat că am îndrăznit aceasta.
Pesemne, dracul m-a pus!
P.S. Azi îmi iau adio de la forum, probabil pentru totdeauna. Sunt învins, recunosc, de simțământul pregnant al zădărniciei. Mereu aceleași rutine, mereu același munte de ignoranță tâmpă și nesimțire. Mereu aceiași oameni care nu vor, cu nici un chip, să învețe nimic. Nici de eram plătit în aur (vorba oii celei amatoare de bani) nu aș mai fi rămas. Nu merită.
Mă bucur, pe de altă parte, că îmi iau adio în convorbire cu un alt moșneag...:)
Deacum sunt, moshule, înfrățit nu chiar cu șacalii și cu struții (n-avem în Bărăgan!) dar sigur cu mucegaiul, noroiul, ciulinii și rugina. Și, sigur, deh - cu reumatismul! (despre care Freud susținea, competent cred eu, că se trage de la tristețea dezamăgirilor în iubire - ca să vezi tărășenie!...:)
|
Sa mimez o surpriza? S-o iau ca pe-o hotarare inteleapta? S-o consider o alta hotarare "la nervi", asa cum ai mai luat si altadata? Frate Cezar, stii prea bine, omul are toata libertatea sa faca cum doreste. Tu daca asta iti doresti, ma intreb asa tamp cum bine-zici (sunt atat de amuzat de reactia ta incat sa nu crezi o clipa ca limbajul tau m-a tulburat in vreun fel) un om ca tine de ce procedeaza astfel? Tu in perceptia multora de pe forum, esti cu adevarat cineva. De ce alegi sa vorbesti despre plecare, despre adio, despre dezamagiri si tot asa? De ce tu, frate Cezar? De ce lasi loc "tampilor" sa-ti vada slabiciunile. Oricare dintre noi are o scuza sa faca asta, dar tu care ne vorbesti mereu din cealalta pozitie a "catedrei", tu care studiezi personajul pe toate partile si pui rapid un diagnostic mai mult sau mai putin sumbru, cum de de dezici?
Iarta-ma, te rog. Nu stiu de ce, dar cu tine am tendinta sa vorbesc altfel, nu fiindca nu-mi pasa daca te doare sau nu, ci dimpotriva. Desi nu ne-am cunoscut niciodata si desi nu cred nici pe departe ca sentimentul e reciproc, de o buna bucata de vreme te-am simtit in sufletul meu foarte aproape, ca pe un adevarat prieten si numai fiindca n-ai avut niciodata ocazia sa-mi dovedesti (sau infirmi), nu inseamna pentru mine absolut nimic. De aceea imi permit sa-ti vorbesc asa cum iti vorbesc, chiar daca-ti mai spun si prostii...
Nu incerc sa "barfesc", iar daca vrei sa ma pui la colt, striga tare, frate, daca-ti face bine, ca mie mi-e tot una. Dar ignori cel mai esential lucru, frate: Pe toate le primim cu un scop! Iar daca toate au un scop, unde incape dezamagirea asta, ca eu nu pricep? Dezamagire fata de cine? Fata de cei care nu vor sau nu pot sa se schimbe dupa cum ne-am dori noi? Vai, noua, ca in acest caz nu ne deosebim deloc de ei. Vrei sa intorci tu cursul Dunarii? Vrei sa pui tu stavila ispitirilor celorlalti, pe care Insusi bunul Dumnezeu le ingaduie cu un rost? Daca pleci ca un invins, ai pierdut nu numai in fata noastra, ca noi oricum nu contam.Ai pierdut in fata lui Dumnezeu. Daca pleci ca o retragere in contemplatie asa cum au facut atatia pana acum si care ori ne-au anuntat discret si frumos: "Ramas-bun, fratilor si sa dea Dumnezeu sa ne intalnim in Rai!", ori ne-am pomenit ca nu mai scriu sau ca nu mai figureaza ca useri... Nu stiu cum ar trebui procedat de fapt, dar eu cred ca daca ma voi decide sa plec, n-as face-o sub forma asta fiindca nu trebuie sa se simta nimeni vinovat de plecarea mea!... Si de ce as crede eu ca ar trebui sa-i pese cuiva sau ca mi-ar simti lipsa, sau ca eu as fi avut un rost si un rol esential in mantuirea altora? Toti suntem usor de inlocuit, si oricat am plange dupa cineva, Dumnezeu va umple imediat golul ramas, daca avem certitudinea ca ramane cu adevarat "un gol"!
Iarta-ma, frate Cezar. Nadajduiesc sa intelegi tonul mesajului si sa nu te fi necajit prea tare. Cat despre Freud. Astazi, acum, poti sa spui ce vrei. Dar daca consider ca am un motiv serios sa-l recitesc, (sa ma fereasca Dumnezeu, fiindca cel putin deocamdata nu e cazul) am deja curajul sa-ti spun dupa acum ca ti-l fac tocana de legume! Dar reiau concluzia din seara trecuta: "Cui bono"? Sa vorbim de sfinti, nu de... Freud!