Pentru a intelege ce se intampla azi in Grecia si ce se va intampla maine in toata lumea, sa ne amintim de originea bancnotelor.
In anul 1694, Wilhelm de Orania, devenit Regele William al Angliei, adica stramosul indepartat al actualei Regine Elisabeta a II-a avea nevoie de bani ca sa-si intretina puternica armata. Dar nu avea bani. Si atunci, o uniune a camatarilor olandezi, condusa de Wilhelm/William Patterson ii ofera regelui (adus la putere tot cu sprijinul bancherilor protestanti olandezi) un imprumut de 1 200 000 de lire in aur (suma era enorma atunci), adica practic intregul capital al camatarilor din acea tara, contra unei dobanzi de 6 %, garantata de stat si platibila in aur. Regele ofera, la schimb, dreptul ca aceasta asociatie de camatari olandezi sa se numeasca "Banca Angliei" si sa emita, sa puna in circulatie si sa negocieze niste note de banca, denumite, de atunci, "bank-notes" pana la concurenta sumei de 1 200 000 de lire aur, suma granatata de stat.
Pana atunci, statul avea dreptul regal de a emite moneda. Ar fi putut, in principiu, sa emita si "bani de hartie", dar aceasta idee geniala nu trecuse prin capul statului. Aceste "banc-note" circulau nu doar in Anglia. Lumea avea mare incredere in ele. Aveau chipul regelui si pe ele scria "Banca Angliei". Care nu mai avea o letcaie, deoarece daduse toti banii adevarati, adica din aur, regelui. Si ce a facut asociatia privata de camatari straini numita, acum, "Banca Angliei" (vom vedea alta data ca nu diferita, in fond, e originea lui "Federal Reserve" cu bancnotele ? Le-a imprumutat si pe acelea. Tot cu 6 la suta. Prin urmare, s-a ajuns la o dubla indatorare: a guvernului fata de banca si a poporului fata de aceeasi banca. Numai ca guvernul avea la dispozitie un mecanism de procurat bani: cresterea impozitelor. Dar nevoia de noi imprumuturi crestea pe masura ce sumele imprumutate cresteau. Aceasta este originea Datoriei Nationale a Angliei. Nula inainte de stramosul actualei regine, ajunsa la 24 de miliarde de lire in 1948 pe vremea regelui George, tatal ei. Si la 1 560 de miliarde de lire in anul de gratie 2015. Avand in vedere populatia de 65 de milioane, fiecare cetatean (inclusiv copii, batrani, atc) ar trebui sa plateasca 15 000 de lire ca sa amortizeze aceasta datorie. Care, evident, nu mai are nicio legatura cu capabilitatea de plata a tarii, majoritatea catatenilor englezi fiind ei insisi indatorati la aceleasi banci.
|