Cel ce sunt praf și pulbere, plecând genunchii minții mele în inimă înaintea dumnezeieștii măreții a slavei Tale de nepătruns, Te rog, preadulcele meu Iisus, Unule născut Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu, strălucirea slavei și chipul în ipostas al Tatălui, Care ai luminat pe cel orb născut, luminează-mi întunecata mea minte și cugetul, și de la Tine dă har ticălosului meu suflet, ca să fie această osteneală a mea întru slava preasfântului Tău nume și întru folosul celor ce doresc prin lucrarea sfintei rugăciuni a minții să se alipească cu mintea de Tine, Dumnezeul nostru, și pe Tine, mărgăritar neprețuit, în inimile și sufletele lor să Te poarte; și întru îndreptarea celor ce din cea mai de pe urmă neștiință a lor s-au încumetat să hulească această dumnezeiască lucrare.
Sfântul Paisie de la Neamț
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|