Revelatii primite de Sf Veronica Giuliani (1660-1627) pe cale mistica:
La 14 februarie 1694 ea vede infernul deschis: multe suflete cadeau acolo, suflete care erau atat de urate si negre, incat era infricosatoare vederea lor. Se precipitau unele in spatele altora, pe urma dispareau in mijlocul flacarilor. Din mijlocul focului care le cuprindea se ridicau cutite, fierastraie si alte instrumente de supliciu de diverse feluri, care cadeau pe urma cu toata greutatea lor asupra nenorocitilor. Sfanta L-a intrebat pe Domnul daca printre sufletele pe care tocmai le-a vazut cazand exista si calugari si calugarite. Domnul i-a raspuns ca, printre sufletele pe care El le-a ales, erau si din acelea care cadeau si au meritat sa cada, fiindca nu au tinut promisiunile si s-a facut vinovate de atatea incalcari ale regulei.
La 1 aprilie 1696, Sfanta Veronica a fost condusa la gura iadului. Ea a auzit strigate si hule ale damnatilor, dar nu a vazut decat tenebre si a simtit o duhoare teribila. Era acolo un foc, dar era negru. Apoi, a vazut multi diavoli care parca erau imbracati in foc si loveau ceva. I s-a spus ca ceea ce loveau erau damnatii.
La 5 decembrie in acelasi an, ea a avut o viziune asemanatoare. In acelasi timp, Domnul i s-a aratat biciuit, incoronat cu spini si purtandu-si crucea grea. I-a spus "Uita-te bine la acest loc care nu va avea sfarsit. Aici se face dreptatea Mea, aici este teribila Mea manie".
La 30 iunie 1697 i s-a comunicat Sfintei ca va trece prin suferinte noi. A fost ca o participare la supliciile infernale pe care a indurat-o in mai multe reprize de-a lungul unei ore. In ziua aceea, s-a simtit asezata intr-un cuptor care ardea si a trecut prin chinuri atroce, erau parca niste lancii care o strapungeau, niste fiare care o ardeau, plumb topit care ii era varsat in intregul corp.
(va urma)
|