Homosexualii sunt persoane grav tulburate emoțional, mai întâi.
Anamneza aduce mereu la iveală stresori puternici în viața unui homosexual. Indicele de stres de tip traumatic e atât de încărcat la homosexuali încât e de mirare că viețuiesc și atât cât viețuiesc...
Marea lor consolare sub soare este partenerul. Împreună cu "iubirea" lor pot duce mai departe povara unei vieți "nedrepte". Dar dacă au conflicte în cadrul relației lor sau dacă sunt abandonați de partener, oamenii aceștia trec prin chinurile iadului. Cunosc deprimarea adâncă, deznădejdea, adeseori se sinucid.
A ajuta un homosexual să devină un om normal pare (și personal eu cred că este) imposibil. Foarte rar se înregistrează succese, iar acestea sunt mai degrabă psihoterapii ale altor tulburări subiacente, nu ale inversiunii în sine.
Ceea ce se poate face cu homosexualul adevărat este, după opinia mea, să fie ajutat să conștientizeze și să accepte că este o persoană grav bolnavă și să se țină la abstinență pentru tot restul vieții. Pe fondul unei terapii complexe și al unui ajutor psihologic constant, oamenii aceștia ar putea să se liniștească, să se dedice unor rosturi sociale pozitive - mai ales că majoritatea sunt persoane foarte creative, sensibile și inteligente.
Legalizarea căsătoriei este cea mai proastă "soluție". Vorbesc ca psiholog. E ca și cum ai pune în relație un bețiv activ cu alt bețiv activ, o curvă în exercițiu cu altă curvă în exercițiu etc.
Se potențează reciproc, se întăresc în rele. Un bețiv activ împreună cu alt bețiv vor face deîndată o crâșmă. Iar o curvă și o altă curvă sunt deja un bordel.
Biserica nu poate accepta această nenorocire ca pe un fapt firesc.
Last edited by Ioan_Cezar; 06.07.2015 at 11:44:23.
|