[Mihailc]

Umorul înţelept al filozofilor antici

Odata, aflându-se Aristip într-o călătorie pe mare, de cum înţelesese că vasul era condus de piraţi, îşi scoase banii, începu să-i numere, şi, ca din nebagăre de seamă îi lăsă să cadă în apă; dupa aceea începu să se văicărească, zicând că-i mai bine să piară banii pentru Aristip decât Aristip din pricina banilor.

Criticat odată că dăduse pomană unui om rău, Aristotel a spus: "Mi-a fost milă de om, nu de caracterul lui."

Cineva îi aduse lui Aristip copilul la învăţătură, iar când îi ceru o plată de 500 de drahme, tatăl obiecta: "Cu preţul acesta pot cumpara un sclav." "N-ai decât să faci aşa şi vei avea doi sclavi", răspunse el.

Când Phryne (curtezană celebră prin frumuseţea ei fără seamăn) a ridicat o statuie de aur Afroditei din Delfi se spune că Diogene a scris pe ea: "Ridicată din desfrânarea grecilor."

Într-o zi Platon invitase la el acasa câţiva înţelepţi, printre ei şi Diogene care calcând cu picioarele pe covoarele lui Platon, îi spuse:"Calc pe trufia lui Platon" la care gazda i-a replicat: "Da, Diogene, cu o trufie de alt fel."

Aceluia care i-a spus: "Atenienii te-au osândit la moarte", Socrate i-a răspuns: "şi pe ei natura i-a osândit la fel!" Sotiei lui care se tânguia: "Mori pe nedrept!" îi spuse: "Nu cumva ai fi vrut sa mor pe drept?"

Socrate spunea că a trăit cu o femeie aspră, aşa cum unor călăreţi le plac caii focoşi, dar "întocmai cum aceştia, după ce-i domolesc, pot usor să-i stăpânească pe ceilalţi, tot aşa şi eu, obişnuindu-mă cu Xantipa, voi învăţa să mă comport cu ceilalţi oameni".