[Mihailc]

Mulţumesc tuturor pentru postări.

"Îmi pasă..." poate fi un paravan perfect pentru a atrage pe cineva în capcana falsei siguranţe afective, mai ales atunci când beneficiarul atenţiei se află în derivă existenţială. "Binevoitorii" din această categorie se adaptează cu uşurinţă nevoilor victimei livrându-i cu precizie minciunile preferate, construind astfel o complexă pânză de paianjen a dependenţelor morale, emoţionale şi fizice.

Probabil poţi să-ţi dai seama că eşti de partea Adevărului atunci când respecţi libertatea persoanei de care îţi pasă până într-acolo încât să-i accepţi nepăsarea şi dorinţa de a sta departe de grija ta, chiar dacă ştii foarte bine că libertatea ei e egală lungimea lanţului unui ocnaş încătuşat de propriile sale limite.

E o altă discuţie modul cum selectează unii din "ceea ce învaţă Domnul" doar ingredientele pentru spoiala de confort psihologic în care le place să-şi camufleze incapacitatea de a se maturiza.

Mă interesează mai mult experienţa şi înţelegerea pozitivă a tot ceea ce înseamnă "îmi pasă" de pe poziţia celui ce dăruieşte, nu neapărat aplicaţiile subversive ale "bunăvoinţei". Dar asta nu înseamnă că nu sunt atent la orice poziţie exprimată pe acest topic.