Citat:
În prealabil postat de Igor_Paslusnik
Frate Ovidiu B., mă regăsesc deplin în acel text ce l-ai postat frăția ta. Dar uite, ca să nu te mai smintesc nici câtuși de puțin, facem altfel.
Îți redau, un text foarte valoros (pentru mine cel puțin), din cartea "Pelerinul rus", anume partea din carte numită justificat "Spovedania omului lăuntric sau calea care duce către smerenie", și în care mă regăsesc deplin, o spun cu sinceritate, vrednic fiind de iad:
Dar împotriva ereziei, nu voi înceta să lupt, câtă vreme, port viață-n piept. Amin.
|
Și dacă te regăsești într-o asemea stare cum crezi că o să poți să lupți cu succes împotriva ereziei (luptă pentru care nu ești pregătit)? Neavând armele iubirii și smereniei cum crezi că vei birui? Oare nu-ți va fi mai de folos să birui ceea ce afirmi că vezi în tine decât să ieși la luptă neînarmat? Biruie patimile din tine și cu siguranță vei întoarce pe eretici spre adevăr, bineînțeles nu tu, ci Adevărul din tine. Sau altfel spus: "Dobândește pacea, și mii de oameni din jurul tău se vor mântui." Dar când noi suntem mândri și plini de patimi cum vom putea să-i convingem pe alții?
Sau cum spunea părintele Rafail Noica:
"Noi foarte ușor numim pe cineva eretic, uitând că Sfinții Părinți numeau eretic în Duhul Sfânt și rezultatul era că omul acela se întorcea".
Sau:
"Dacă noi creștinii am trăi așa cum s-ar cuveni unui creștin să trăiască, iaca părintele Cleopa zicea că toți și ereticii ar veni în genunchi către noi, de bunăvoie, dacă ar vedea în noi ceea ce nu este. Așa că să ne luăm răspunderea noastră."
"Cu cât ne smerim mai mult întru pocăință, cu atât mai repede rugăciunea noastră Îl dobândește pe Dumnezeu. Când pierdem însă smerenia, atunci nici un fel de fapte bune nu ne pot ajuta. Acțiunea în noi a mândriei, judecarea fraților, vrăjmașa față de aproapele, ne aruncă departe de Dumnezeu." (Arhimandrit Sofronie)
ps: chiar nu vrei să ții cont de sfaturile primite?