[Igor_Paslusnik]

Frate Neagu, eu sunt de acord 100% cu tot ce-ai scris în mesajul de mai sus. Sunt conştient că am nevoie de îndreptare, mereu, în fiecare zi a vieţii mele, chiar şi în ceasul morţii, am nevoie să fiu învăţat, să fiu ajutat, mai mult decât să învăţ sau să ajut eu pe alţii.
Oare suntem conştienţi cu toţii, că avem de învăţat unii de la alţii? Acceptăm să învăţăm unii de la alţii? Acceptăm să ne ajutăm reciproc?
Personal, eu, de la 15 ani, când am început să mă pregătesc pentru examenul de admitere în seminarul de teologie, de la Timişoara, mi-am dedicat în fiecare zi, mare parte a timpului meu, lui Dumnezeu şi aproapelui. E cel mai valoros lucru pe care îl pot da, îl pot dărui, timpul meu, fiindcă timpul meu, e viaţa mea, la fel ca la fiecare. Şi pentru că în Biblie spune: "mai bine este a da decât a lua". Astfel, cu tot dragul, voiesc să dau, tot ce am adunat în aceşti 10 ani absolviţi acum în iunie 2015, de studiu teologic ortodox şi comparativ creştin, căci dacă voi ţine pentru mine, sunt doar un egoist. Nu că nu sunt, dar să fiu un egoist darnic, decât unul zgârcit. Poate-i paradox. Decă ăsta-i şi scopul, să ne dăruim unul altuia, în iubirea de Hristos. Şi aşa, prefer să dăruiesc cât mai mult, (acolo unde ştiu şi unde am ceva de spus, nu peste tot, unde nu ştiu ce să spun, tac, mai spun o rugăciune, şi învăţ cu bucurie de la alţii) şi astfel, mereu să ne întrecem în a urma lui Hristos şi Sfinţilor, să ne întrecem în cunoştiinţe teologice, să ne întrecem în iubire, în timpul şi viaţa dedicate unul altuia, să ne întrecem în drumul spre mântuire, să alergăm cu jind şi dor fierbinte, după Hristos, Sfinţi, Sfânta Treime, Împărăţia Cerurilor, mântuirea cea mai presus de cuvinte. Să ne întrecem cu bucurie şi iubire, dar dorind fiecare să ne prindem tot mai bun, înconjuraţi de o văpaie de foc dumnezeiesc, să se ridice la cer, ca un stâlp de foc, aşa să fie dragostea noastră pentru Dumnezeu şi pentru aproapele. Asta îmi doresc. Ca să ne mântuim cât mai mulţi. Căci azi suntem, şi mâine nu ştim dacă ne mai dă Dumnezeu, încă o zi de viaţă, încă o şansă spre a ne mântui şi a face ce am spus mai sus, să mai vedme un răsărit, cu folos spre Cerurile cele multe, peste mintea noastră de înţelegere...

Îmi cer iertare dacă am supărat pe cineva, niciodată nu a fost cu intenţie.