Ce o fi acum in sufletul lui Tsipras? Cum este sa ajungi in genunchi cand credeai, suit pe aburii mandriei, ca va merge cacealmaua? Cum ii mai poti privi in ochi pe grecii tai cand va trebui sa le spui ca prima propunere a creditorilor era chiar generoasa in comparatie cu zdrobirea pe care ai fost silit sa o accepti ? Le va spune oare tot adevarul, tot ce va urma, pentru generatii de acum? Un fanfaron, lipsit de abilitate, populist,demagog, este pe cale, vidat de smecherii si trucuri ieftine, sa accepte in numele poporului grec o propunere financiara care va ramane in istorie prin duritatea extrema a termenilor ei. O trezire crancena la realitate. Daca grecii au mizat pe Tsipras, si au facut-o, acum vor primi rezultatul alegerii lor si cel care, ce ironie oribila, le va aduce vestea nenorocirii este chiar cel care se lauda ca ii va scapa de ea.Cum a putut sa o subestimeze intr-un asemenea hal pe Merkel? La final Angela Merkel a impus singura termenii intelegerii, termenii pe care pierzatorul grec i-a primit fara replica de data asta, cu capul in pamant.

El nu a negociat niciodata, este prea mic pt un joc atat de mare. A mizat, ca la un joc de carti, fara sa aiba nici o carte castigatoare, nici o varianta de rezerva. A fost oare atat de disperat, atat de inconstient sau pur si simplu atat a putut? Este cea mai usturatoare, umilitoare lectie pe care o primeste un lider al unei tari europene. Este inca o dovada a falimentului unei asemenea abordari intr-o asemenea situatie. Daca asta este tot ce a putut sa produca, politic vorbind, societatea greaca atunci isi merita soarta. Acum, cand vremea uralelor entuziaste aburite de idealism, a patriotismului ieftin, aproape a trecut, Grecia va trebui sa infrunte realitatea in care au dus-o cei care au condus-o. Si va o realitate pe care nu o vor uita mult timp.Din pacate.