Nimic nu este îmtâmplător şi cred că Dumnezeu îngăduie toate acestea, cu siguranţă, pentru binele nostru, bine pe care noi nu întotdeauna îl vedem. Noi ştim că, în decursul a două mii de ani de existenţă, creştinismul reînvie în raport direct proporţional cu încercările de a-l stinge. Paradox, nu?

Faptul că Sf. Apostol Pavel scrie "din lanţuri", că mai apoi avea să guste şi cea de-a doua captivitate sub Nero, este foarte grăitoare pentru poziţia clasică a creştinismului faţă de Cezar, ca reprezentant al autorităţii lumii acesteia. Apostolul Pavel tâlcuieşte autoritatea lumii acesteia ca provenită din autoritatea lui Dumnezeu, şi cine se împotriveşte stăpânirii, lui Dumnezeu se împotriveşte. Reacţionismul este un păcat, este o atitudine fals religioasă. Din acest motiv, creştinii trebuie să dea Cezarului ce este la Cezarului şi să se roage pentru el. Supunerea faţă de stăpânire este din raţiuni divine: din iubire universală de oameni şi nu din oportunism sau frică...