[Ioan_Cezar]

Îi odihnim şi atunci când nu le mai dăm prilejuri să îşi facă griji pentru noi.
De pildă, dacă suntem copii, îi odihnim pe părinţii noştri când nu le dăm motive de îngrijorare, când nu ne abatem de la acel mod de viaţă pe care părinţii îl doresc pentru copiii lor. Părinţii se tem pentru noi, ca nu cumva să ne rănim ori să ne pierdem. Îi odihnim când trăim aşa fel încât grija lor să nu sporească, urmare a faptelor noastre.
În fine, am auzit că ucenicul îl odihneşte pe bătrân atunci când îi urmează învăţătura şi practicile, când face ascultare. Motivul este, pesemne, acelaşi: ia din inima bătrânului povara grea şi dureroasă că ucenicul cel iubit s-ar putea pierde pe un drum străin... Şi încă mai mult e odihnă atunci când iubirea înţeleaptă odrăsleşte în ucenic...

Neliniştea e opusul odihnei.
Iar odihna dă ghes, în inima curată, recunoştinţei.

În fine, suntem şi noi odihniţi, de suntem copii sau ucenici, atunci când ascultarea de povăţuitor/părinte îşi arată roadele. Când ceva din neliniştea noastră de mai nainte s-a risipit ca fumul... Când, astfel, acolo unde înainte era încordare şi luptă (conflict) acum respiră pacea, potrivirea. Când conştiinţa noastră, aşadar, s-a împăcat cu Domnul şi cu aproapele.
Dar câtă vreme suntem sfâşiaţi de patimi şi ne ţinem agăţaţi (ataşaţi; alipiţi?) de deşertăciunile lumii acesteia, nu cred să gustăm odihna. Ci oarecare surogat înşelător al ei, bun doar să hrănească încă mai mult egoul, narcisismul păcătos din noi, nimicul. Nimicul unei singurătăţi apăsătoare, înfricoşătoare... Care se piteşte şi respiră ca o fiară nemiloasă dincolo de toate ingenioasele construcţii ale minţii, oricât de savante şi elaborate ar fi acestea. Odihna vine atunci când, depistînd fiara şi confruntîndu-te curajos cu ea, o răpui. Trebe ceva bărbăţie sufletească pentru asta! Şi cine poate să se laude că a izbândit de unul singur?

Îl odihneşti pe aproapele când, ca un val care s-a lăsat purtat mai departe, nu îl împiedici să îşi urmeze şi el cursul.
Astfel, vesel şipotind împreună, faci plină de sens contopirea cu Marea...