Predica de azi a fost centrata de pilda ispravnicului (intendentului, iconomului) nedrept, la care vine stapanul cel bogat si-i spune ca in curand va veni sa-i ia gestiunea. De teama pentru ce va face dupa aceea, ispravnicul ii cheama pe datornici si, ca sa le castige bunavointa, le taie masiv din datorii.
O pilda mai dificila, fiindca este vorba, de fapt, de un hot care se apuca sa dea datornicilor din averea stapanului. Cheia intelegerii este in versetul Luca 16:8, de unde aflam ca stapanul nu l-a laudat pe intendent pentru hotia lui, ci pentru intelepciunea lui. Fiindca, in mod evident, stapanul bogat este Dumnezeu, iar intendentul este un om care are rele la activ si care acum se hotaraste sa faca nu lucruri bune din cine stie ce convertire interioara, ci din calcul. Omul isi pune problema ce va face el dupa ce il va chema stapanul cu dosarele, cand delapidarile vor fi date pe fata si mandatul lui se va incheia. O problema pe care nu si-au pus-o multi oameni. O problema pe care nu si-a pus-o Clemenceau, Aristide Briand si alti artizani ai celei de-a treia Republici, la fel de lipsita de Dumnezeu ca si cele dinainte. Intr-adevar, oamenii ar putea da dovada de intelepciune macar spre sfarsitul mandatului lor, din calcul si interes personal, daca nu din alt motiv.
|