Schiigumenul Sava:
"Spre zidire, o sa-ti mai povestesc o intamplare din viata fiilor duhovnicesti, cum vrajmasul a aprins ura intre doua fete si cum acestea l-au biruit incepand sa-si sarute cruciulitele de la gat.
La inceput, fetele acestea, E. si M., erau mari prietene – cum se zice, la catarama. Insa vrajmasul cel siret si viclean invidia prietenia lor, si a inceput sa le faca tulburare in suflete. Una ii zicea celeilalte:
– Esti mandra!
Iar cealalta ii raspundea:
– Iar tu esti chiar mandria intruchipata!
Ei, si de aici, se intelege, au inceput sa se dusmaneasca. Lucrurile au luat-o ca roata la vale. Totul a inceput sa se arate intr-o alta lumina. Au inceput sa-si rastalmaceasca spusele. Fiecare dintre ele se gandea: "Uite cum poti sa te inseli in privinta omului! Credeam ca nu-i om mai bun decat ea pe lume!"
Au inceput sa se evite din rasputeri, pe cat se putea in conditiile in care faceau ascultare impreuna – si iata ca amandoua imi scriu: "Parinte, ce sa facem? Pierim! Despartiti-ne!"
O intreb pe M.:
– Cruciulita o saruti pentru E.?
– Nu.
– De ce? Nu stii ca trebuie sa saruti cruciulita pentru cel ce te necajeste?
– Iertati-ma, parinte, uit.
– Uite ca puterea cea rea s-a si folosit de nepasarea voastra, si va joaca asa cum vrea. Sa saruti cruciulita pentru E. de cinci ori, dimineata si seara, sa te rogi si sa-i doresti sincer mantuirea. E. va face la fel. Atunci il veti birui pe vrajmas si veti avea iarasi pace si dragoste.
Au inceput sa se sileasca sa sarute cruciulita si sa se roage una pentru alta, si apoi M. mi-a povestit:
– Vedeam ca E. plange, si mi se facea atat de mila de ea! Ma gandeam: "Eu sunt cea care o chinuiesc. Sunt mai rea ca o fiara" – si ma podideau si pe mine lacrimile. Era de ajuns sa ma uit la ea ca sa incep sa plang, dar nu indrazneam sa-i zic, caci mi-era rusine. Ma gandeam ca n-o sa ma creada, ca o sa zica: "Fatarnica!" Taceam. A trecut o saptamana, pe urma alta… Taceam, uneori plangeam, mai ales in biserica, si ne uitam pe furis una la alta. Odata i-am surprins privirea. In ea era atata compasiune, atata dragoste, incat nu m-am mai abtinut si m-am aruncat la picioarele ei, plangand:
– Surioara, draga mea, iarta-ma, pentru Hristos! Te iubesc sincer, din toata inima… Ce s-a intamplat cu mine nu inteleg nici eu. Crede-ma ca nu mint!
Iar ea m-a inabusit cu imbratisarile, nu mai termina cu sarutarile, si pe urma mi-a zis, cu privirea stralucitoare:
– Cred, surioara, cred! Pe urma am si plans cand am vazut cum te chinui din pricina mea…Oameni mari, dar ce proaste suntem, mai rau ca niste copii!
Dupa aceea au inceput sa se iubeasca si mai tare. Iti facea placere sa le privesti. Intotdeauna linistite, energice, grijulii. Și lucrul a inceput sa le mearga din plin.
Vezi ce face Crucea de viata facatoare a Domnului?! Indata ce a venit pe lume, ca sa zic asa, mandria, au inabusit-o in fasa. S-au silit, s-au chinuit, in schimb acum le este amandorura bine. Iar daca s-ar fi despartit, pacatul ar fi continuat sa traiasca pe ascuns in ele si le-ar fi chinuit din vreme in vreme. Ar fi ramas cu o parere proasta una despre alta si ar fi adaugat un pacat nou la pacatele dinainte. Pe cand acum s-au convins din proprie experienta ca daca omul nu se lupta cu puterea cea rea, devine el insusi rau. Izbaveste-ne, Doamne!
Iata cat sunt de folositoare ispitele, cat este de folositoare lupta cu ele! Prin ispite, omul se cunoaste pe sine insusi, iar cand saruta cruciulita vede cursele vrajmasului, drept care in urma fiecarei ispite devine tot mai incercat.
Atata doar ca nu trebuie sa uitati sa sarutati cruciulita si sa va rugati pentru cei ce va necajesc, si atunci totul va fi bine, vrajmasul nu va putea sa faca nimic."
(Cum sa biruim mandria. Lectii de vindecare a mandriei din sfaturile Sfintilor Parinti, pag. 26-29)
|