Citat:
În prealabil postat de Mihnea Dragomir
Nu, niciun gand rau nu este posibil in rai, tot asa cum niciun gand bun nu e posibil in iad.
Diavolul este spirit. Poate intra in cineva (om sau animal) care e in trup. Acesta e sensul propriu al sintagmei "drac impielitat". Orice drac trimis pe pamant are pornirea naturala sa se "impieliteze", el cauta oameni (fiindca sufletul omului e marea miza). Se poate multumi, o vreme, si cu impregnarea anumitor locuri.
Prin urmare, nici chiar in iad (ca sa nu mai vorbim de rai) diavolul nu poate intra in tine, fiindca nu poate un spirit sa intre in alt spirit, ci numai intr-un trup.
|
1) Luca 16, 27-28
"Rogu-te, dar, părinte, să-l trimiți în casa tatălui meu,
Căci am cinci frați, să le spună lor acestea, ca să nu vină și ei în acest loc de chin."
Acum ce să credem: că bogatul nu se afla în iad? Sau că în iad sunt, totuși, posibile gânduri bune? Sau că gândul bogatului pentru frații săi nu este un gând bun?
2) Relația dintre spirite/duhuri nu este un spațială, în sensul concret al unei realități obiectuale. Gândirea de acest tip este obiectualistă și nu are de-a face cu natura însăși a celor duhovnicești. Duhurile nu se judecă/înțeleg/cunosc în mod obiectualist, naturalist, concret (ca natură opusă celei abstracte).
Așadar un spirit poate să se contopească cu alt spirit, să se "amestece" prin interinfluență, prin comunicarea însușirilor, prin contagiune etc.